Intr-o zi cu flori din iarna Cu ninsori, caderi de vise Pe o stea din ceruri ninsa Am lasat cuvinte scrise. Si-a zburat nepotolita Printre case-n zahar prinse La tacutii trecatori Si la albe ganduri stranse. Pe-un obraz s-a asternut Steaua mea si in zadar Frigul iernii se pornise. Se topi si

O privea cu ochi mijiti, ingrijorat. Ea parea senina, departe intr-o lume a ei, lumea in care poate nesiguranta si incertitudinea nu isi avea rostul. In lumea asta, insa, toate bordurile pareau sa ii para munti de netrecut. Detalii ale locurilor prin care se perindau, vagabonzi, erau in ceata in

Fericirea are gust de savarina, într-o cofetarie mica ; ti se strecoara în piele o data cu caldura din aburii unui expresso, îti mângâie mâinile înghetate proaspat scoase din manusi… fericirea arata asa, lumina simpla din spatele unor ochi prea