Ganduri din alte lumi...

clepsidra cu amintiri

scriu, zilnic fara a avea pretentia ca am sa devin intr-o buna zi o cella serghi.

Ganduri din alte lumi...

04 Mar 2008

O privea cu ochi mijiti, ingrijorat. Ea parea senina, departe intr-o lume a ei, lumea in care poate nesiguranta si incertitudinea nu isi avea rostul. In lumea asta, insa, toate bordurile pareau sa ii para munti de netrecut. Detalii ale locurilor prin care se perindau, vagabonzi, erau in ceata in ochii ei. Incerca sa o faca sa mearga cu pasi siguri pe cararile ce se deschideau in fata. Sa nu rataceasca poteca aceea care abia se zarea. Protector, incerca sa o fereasca de cenusiul care incerca sa ii cuprinda. Se mascase in cenusiu si el. Se obisnuise cu cenusiul, era parte din el. Partea pe care vroia sa o arate. Ea - cu tot cenusiul in care era invaluita - inca mai avea sclipiri de culoare ce nu scapasera celor din jur. Sclipirile acelea trebuiau sa dispara. O pandise din umbra inca de cand intrase pe taramul de umbre. Atunci sclipirile ii erau inca puternice. O privise ingrijorat, cu duiosie. Era asemeni lui atunci cand ajunsese aici. Era flacara printre torte stinse. O flacara pirpirie si tremuratoare dar flacara ce reflecta griul din jur dandu-i nuante nebanuite, dandu-i sclipiri argintii sau pur si simplu deschizandu-l. Din umbra se invaluise bine in greaua, cenusia mantie si privise ce era in jurul ei. O vreme o lasase sa se descurce singura. Ii vazuse pasii sovaielnici cum devenisera mai siguri. Ii vazuse opririle inlacrimate. Ii vazuse temerile, caderile. O lasase sa cada. O lasase sa se zgarie. O privise cum isi scutura poverile si isi ridica mandra capul si isi continua drumul. Acum o privea si se intreba cum se descurca si cum se descurcase pana acum. Parea pierduta... Fara fluturele pe care sa il urmareasca cu privirea, fara porumbelul care parca atunci cand o privea ii dadea putere.Din nou se impiedica... si zambi stingherita de slabiciunile care se vedeau din ce in ce mai mult. Flacaruia era din ce in ce mai palida, mai stinsa. Si ea era constieta de asta. Si cei din jurul ei. Flamanzi o asteptau.Si ea stia asta... si ei stiau. Ce stia ea si nu stiau ei era insa altceva. Ea stia ca atunci cand se va stinge flacaruia nu va ramane in acea lume gri. Nu avea cum sa ramana. Se va ascunde intr-o alta lume. Lumea aceea catre care pasii din ce in ce mai grei se indreptau.Lumea gri fusese si lumea ei pana cand ... pana cand se scuturase de grele straie surii si isi pornise drumul pe poteca gloduroasa si plina de spini care acum o trecea si prin lumi stiute si prin altele nestiute.Un porumbel se opri si o privi. Cu ochi dintr-o data plini de lumina, ea stiu ca e pe drumul cel bun. Ca mai are de trecut printre cei cenusii, ca mai trebuie sa se impotriveasca putin, sa se mai lupte cu ea si cu ei pentru a ajunge la celalalt capat al potecii.

Alete insemnari din blog

Despre un anume fel de fericire

Fericirea are gust de savarina, într-o cofetarie mica ; ti se strecoara în piele o data cu caldura din aburii unui expresso, îti mângâie mâinile înghetate proaspat scoase din manusi… fericirea arata asa, lumina simpla din spatele unor ochi prea

Hai sa vorbim azi despre iubire

Vorbeste-mi despre dragoste..."M-am impiedicat deunazi, mergind, neatent, prin maidanul cu dragoste... Din intimplare ai trecut pe-acolo, si m-ai privit. Apoi, Tacere... Doar pletele-ti balaie, s-au izbit de privirile mele... Liniste-apoi... Am adormir, sperind ca ma voi trezi cu tine-n

Gand de iarna

Intr-o zi cu flori din iarna Cu ninsori, caderi de vise Pe o stea din ceruri ninsa Am lasat cuvinte scrise. Si-a zburat nepotolita Printre case-n zahar prinse La tacutii trecatori Si la albe ganduri stranse. Pe-un obraz s-a asternut Steaua mea si in zadar Frigul iernii se pornise. Se topi si