"Femeia este o invitatie la fericire"Un farmec aurit, o nalucire...Cea mai sfinta floareCe-a cunoscut vreun om.Femeia e rodul celui mai 'nalt pom.Lumina insetata de viata,Calmul, credintza sufleteasca...Ea inaltza ce e mai curatPe pamintul iubiriiSpre tainele dumnezeirii.Si asta-i firea ei:Aprinde

Un punct in infinitSi-ajungeSa simt cum sufletul pustiu De-acolo-mi curge...De-ajuns!Sa vad pustietatea-mi ochilor ce-n infinit nici n-au ajuns...Durerea si sinceritateace gingiie plapindin mintea mea vibreaza unul si-acelasi gind:Ca doareOrice lacrima cazuta ca o picatura de ploaie...Si ma-ntrebDe

Fara tine inima mea nu mai bate la felFara tine viatza mea imi pare un tunelFara tine soarele nu-ncalzeste delocTimpul trece si iubirea-mi doar ramine pe locTe astept, iubire, da-mi macar un raspunsTe astept de-o viatza, tineretzea-mi s-a dusTe astept, hai vina, vreau privirea taEsti motivul meu,

Iarta-ma, mama, in asta noapte greaCa nu-ti ascultam vorba cand inima-ti plingea...Ca nu-ti dtergeam lacrima, cand chipul iti zimbea, Ca nu puteam cu-aceiasi ochi sa privesc viatza mea.Iarta-ma, mama, cu glasul tau duios,Ca n-am stiut cu tine sa ma port asa frumos,Ca n-am invatzat sa lupt cu timpul

Privesc bolta instelataVad o stea cazind usor,"Moare cineva"... se zice...De bunica mea mi-e dor.A murit acum o vremeNu prea mult timp a trecut;Dar imi pare-o vesnicieTimp de cand nu ne-am vazut.Stiu precis ca ea ma vedeSi se bucura vazindCa mi-aduc si eu aminte De-ochii ei blinzi luminind.Cat n-as