Decembrie  1989     iarna ravasita plânge peste proaspete morminte, spala strazile de sânge nu se mai aud colinde. linistea vremii s-asterne prin tarâna din morminte, dar chinul uitarii geme printre noi deacu-nainte. câte vieti nevinovate asteptând ziua

Amintire Mai tii minte ? ascultam Greerii cântând in flori. Mii de ziduri ridicam, Mâine iar le darâmam Si visam deatâtea ori. Atunci am zidit o casa Din nuiele si pamânt Ai plecat si nu-ti mai pasa Nici de mine nici de casa Nici de-al nostru legamânt. Iara

chemare Hai sa zburam printre stele Si nimeni sa nu stie, Sa stralucim precum si ele O fac de-o vesnicie. Hai sa aprindem si noi Macar o lumânare, Sa lumineze mai apoi Uitatele altare. Hai sa visam impreuna Legati în cununa de stele, Pâna ce îngerul suna Sa stingem lumina

Calea pustie Mai pâlpâie-n vatra Taciunele stins cu apa de ploaie, Mocneste-n cenusa jarul aprins Cândva vâlvataie. Ploua-ntruna si iar mi-e dor De viata ,de tine, Dar cade cu zgomot un ultim zavor Si noaptea revine. Sub ploaia marunta încet îmi lipesc De visuri

o carte nescrisa Privesc chipul gânditor Îmi sterg ochii sa nu doara Lacrima ce curge-n gol Si nu stiu a câta oara Caut umbre-ntunecate Chip de demoni ca sa fug Prin jaratecul ce arde Înaltând spre cer un rug. Scânteiaza-n întuneric Ochii verzi,sageti