Destin     privesc în gol, nu te zaresc, ai disparut cum ai venit, prin amintiri mai zabovesc, oare pe tine te-am iubit? afara toamna mai zâmbeste la zbuciumul frunzei pe ram, apune soarele pe creste si visul care nu-l mai am. se stinge-n vatra fumegând un foc pe care

Calea pustie Mai pâlpâie-n vatra Taciunele stins cu apa de ploaie, Mocneste-n cenusa jarul aprins Cândva vâlvataie. Ploua-ntruna si iar mi-e dor De viata ,de tine, Dar cade cu zgomot un ultim zavor Si noaptea revine. Sub ploaia marunta încet îmi lipesc De visuri

Decembrie  1989     iarna ravasita plânge peste proaspete morminte, spala strazile de sânge nu se mai aud colinde. linistea vremii s-asterne prin tarâna din morminte, dar chinul uitarii geme printre noi deacu-nainte. câte vieti nevinovate asteptând ziua

o carte nescrisa Privesc chipul gânditor Îmi sterg ochii sa nu doara Lacrima ce curge-n gol Si nu stiu a câta oara Caut umbre-ntunecate Chip de demoni ca sa fug Prin jaratecul ce arde Înaltând spre cer un rug. Scânteiaza-n întuneric Ochii verzi,sageti

chemare Hai sa zburam printre stele Si nimeni sa nu stie, Sa stralucim precum si ele O fac de-o vesnicie. Hai sa aprindem si noi Macar o lumânare, Sa lumineze mai apoi Uitatele altare. Hai sa visam impreuna Legati în cununa de stele, Pâna ce îngerul suna Sa stingem lumina