gradina amintirilor

va puteti plimba pe oricare dintre alei , dar daca veti ajunge la inima mea calcati cu grija

printre storuri

22 Mai 2009
ce am facut ? acum ca am privit blocul de alaturi, nu imi mai pot lua privirea de la el. stiam ca atunci cand sunt obosit sunt un om mai bun. dar cand ai mult de munca, nu este ca te bucuri mai mult de lucrurile care iti plac pentru ca ai mai putin timp pentru ele, in esenta sunt aceleasi oricat ar dura, ci mai degraba nu ai timp sa le treci cu vederea. de ce imi place ? pentru ca acum nu e bloc. nu e. nu stiu ce e. caut sa inteleg privindu-i culorile, liniile. mereu am vazut blocurile ca niste mari vapoare esuate. acum il las pe el sa se prezinte. si imi comunica intr-un limbaj pe care nu il cunosc. e la fel de viu ca si mine.intr-unul din filme, porumbeii mei erau numiti sobolani zburatori. acum ca privesc prin plasa cu ochiuri marunte muchiile blocului pe care alearga fapturi gri, inainte sa isi ia zborul, primul gand e "ce cauta sobolani acolo ?" si in acest context, prezenta porumbeilor pe terarasele blocului e un semn de bun augur, semn ca inca nu se scufunda vaporul ? si in ultimele clipe, un presedinte de bloc strangand in maini o antena rotunda pe cea mai inalta terasa va infrunta inconjurat de porumbei cel din urma val de caldura. ieri am reusit iar sa iubesc fara sa astept nimic in schimb. in plus, nu mai erau doamne in jur, si nici oameni de altfel. si unul din porumbeii care a venit la geam a inteles pentru ca nu isi mai lua ochii de la mine. odata i-am chemat sa duca mesaje fara cuvinte cuiva cu care nu mai puteam vorbi. bineinteles, nu stiau drumul asa ca au ramas sa manance firmituri de paine si ocazional cozonac.si eu am ramas sa mananc. si prin ogiva tocatorului de lemn sa surprind umbre ude ascultand in taina ce isi soptesc zidurile mele si blocul de alaturi.

Alete insemnari din blog

Tinutul pietei Obor este patrie de imprumut pentru multi aventurieri flamanzi in cautarea fericirii de azi pe maine. Intre aleile incurcate de urme de talpi de ghete grabite, de pernite cu patru gheare ascunse, de ambalaje abandonate, de priviri pe furis, din timpurile cand orasul era o mahala,

Un castel trebuie sa fie inalt. Trebuie sa fie sau macar sa para larg la baza chiar daca se ingusteaza spre varf. Trebuie sa contina o scara destul de intortocheata, macar in spirala, care sa ajunga pana la varf. Un castel poate contine secrete. Un castel nu trebuie sa aduca nimic in plus la

ce am scris aici e pentru aceia dintre voi, pentru acelea dintre voi care simt singuratatea, care nu gasesc in lumea cunoscuta raspuns la chemarea unor idealuri, fie acestea de iubire, prietenie, dreptate, corectitudines-a mai incheiat un experiment in care a fost implicata mintea mea. ea de fapt a

   Sunt unul ,  intregul .  Sunt unul asa cum sunt doi ,  asa cum sunt o multime ,  singur si nemarginit .  Sunt curgerea involburata a raului ,  sunt adierea blanda printre crengi de fag .  Ma inalt peste ceea ce poate fi vazut ,  peste ceea ce

o pasare de stropi a venit la fereastra si ciocanea in geam:toc, toc.  toc. ti-e foame de varul peretilor mei ? de mobila mea din copaci taiati ? suntem infometati amandoi, draga mea, dar nu pot sa-ti deschid. m-am intors aici unde am locuit toata viata. sa privesc norii. sa ascult ploaia.

Recomandari