gradina amintirilor

va puteti plimba pe oricare dintre alei , dar daca veti ajunge la inima mea calcati cu grija

printre storuri

22 Mai 2009
ce am facut ? acum ca am privit blocul de alaturi, nu imi mai pot lua privirea de la el. stiam ca atunci cand sunt obosit sunt un om mai bun. dar cand ai mult de munca, nu este ca te bucuri mai mult de lucrurile care iti plac pentru ca ai mai putin timp pentru ele, in esenta sunt aceleasi oricat ar dura, ci mai degraba nu ai timp sa le treci cu vederea. de ce imi place ? pentru ca acum nu e bloc. nu e. nu stiu ce e. caut sa inteleg privindu-i culorile, liniile. mereu am vazut blocurile ca niste mari vapoare esuate. acum il las pe el sa se prezinte. si imi comunica intr-un limbaj pe care nu il cunosc. e la fel de viu ca si mine.intr-unul din filme, porumbeii mei erau numiti sobolani zburatori. acum ca privesc prin plasa cu ochiuri marunte muchiile blocului pe care alearga fapturi gri, inainte sa isi ia zborul, primul gand e "ce cauta sobolani acolo ?" si in acest context, prezenta porumbeilor pe terarasele blocului e un semn de bun augur, semn ca inca nu se scufunda vaporul ? si in ultimele clipe, un presedinte de bloc strangand in maini o antena rotunda pe cea mai inalta terasa va infrunta inconjurat de porumbei cel din urma val de caldura. ieri am reusit iar sa iubesc fara sa astept nimic in schimb. in plus, nu mai erau doamne in jur, si nici oameni de altfel. si unul din porumbeii care a venit la geam a inteles pentru ca nu isi mai lua ochii de la mine. odata i-am chemat sa duca mesaje fara cuvinte cuiva cu care nu mai puteam vorbi. bineinteles, nu stiau drumul asa ca au ramas sa manance firmituri de paine si ocazional cozonac.si eu am ramas sa mananc. si prin ogiva tocatorului de lemn sa surprind umbre ude ascultand in taina ce isi soptesc zidurile mele si blocul de alaturi.

Alete insemnari din blog

Oglinda Sparta            la cererea prietenei mele, Dona ClaraBine ai venit, draga cititorule, ia loc, odihneste-te putin, desarta-ti sacul de griji si suparari, stai la masa mea pe locul de onoare, invioreaza-te cu vorbele mele, iar cand vei

Lumina felinarului era un foc egoist.Pentru putina caldura ar fi trebuit sa se sfasie carnea in gratiile de fier si cioburile de sticla si sa se consume agonia arsurii. De cealalta parte a noptii, dar indeajuns de aproape incat sa sufere statea ghemuit un om. Statea treaz in frig si tacere si se

 . . . Te Iubesc  Hei !  Unde ai fugit ? Ma cunosti mai bine decat crezi Eu sunt ceea ce iubesti deja De fapt ,  sunt mai mult Eu sunt si ceea ce inca nu iubesti  si ceea ce respingi ,  si ceea ce e de neacceptat  si ceea ce iti

se regaseste aici o poezie de Ion Pillat. nu am vrut sa spun mai mult decat ce scrie in ea. sa spun ca de cand am citit-o prima oara, acum multi ani, s-au schimbat gusturile mele ? simt acum altfel ? cu mai putina incredere poate. tristetea poeziei, daca exista, acum e doar tristete, nu ma mai

 de ce nu ati mai scris ?intrebare careia nu se mai intoarce nimeni sa ii raspundape atatea pagini de blog. sa nu mai aiba oarenimic de spus femeile, doamnele careatat de curand de la primele cuvinteau ales tacerea ?prezentul micilor victorii si al micilor placeridar si al marilor vise amanate

Recomandari