Tinutul pietei Obor este patrie de imprumut pentru multi aventurieri flamanzi in cautarea fericirii de azi pe maine. Intre aleile incurcate de urme de talpi de ghete grabite, de pernite cu patru gheare ascunse, de ambalaje abandonate, de priviri pe furis, din timpurile cand orasul era o mahala,

Oare piatra care gandeste despre sine ca e piatra este diferita de celelalte pietre ? Piatra nu stie. Dar cand o piatra mare se va rostogoli peste ea si o va sfarama urlandu-i "nu esti tu piatra, eu sunt", daca cineva ar potrivi laolalta sfaramaturile ar surprinde-o

 . . . Te Iubesc  Hei !  Unde ai fugit ? Ma cunosti mai bine decat crezi Eu sunt ceea ce iubesti deja De fapt ,  sunt mai mult Eu sunt si ceea ce inca nu iubesti  si ceea ce respingi ,  si ceea ce e de neacceptat  si ceea ce iti

a devenit dureros de evident ca nu o sa am parte de arta in viata in care am pornit. dureros ? ia te uita, inseamna ca in arta imi gasesc eu fericirea, nu in iubire. de acum, nici o zi fara cateva versuri !o noua speranta. de ce nu, daca tot am ales sa raman pe aici ? asa. sa vedem. pentru inceput

imi pare rau pentru ca nu va pot oferi nimic aiciva invit la unul din celelalte post-urizilele astea fac greselide