Doar Ganduri
nu conteaza numarul respiratiilor ci momentele care ti-au smuls o respiratie
Inca o zi
07 Iul 2007
Si uite asa a mai trecut o zi. Greu sau usor timpul trece inevitabil si ne marcheaza cu bune sau cu rele. O zi care m-a apasat cu puterea unei luni. Balconul este refugiul meu de moment – linistea noptii imi goleste mintea de lucrurile cotidiene si imi permite tranzitia catre locuri imaginare care imi ofera pacea sufleteasca de care am nevoie in momentul de fata. Inchid ochii si visez – visez la ziua de maine. la greutatile pe care va trebui sa le infrunt si sa le depasesc pastrandu-mi in acelasi timp destula putere pentru a le tine piept si celor care vor urma. Un cer superb de toamna – plin de miresme coapte. Galbenul copacilor fierbe in lumina lunii si vantul adie usor smulgand cate o frunza a carei vieti a luat sfarsit; o poarta usor ca pe un fulg si o aseaza pe pamantul rosiatic ca o rana. Ai simtit vreodata cat de apasator poate fi timpul care trece parca insesizabil? Eu o simt in fiecare zi – presiunea unei lumi intregi imi apasa parca pe umeri. Ma simt ca un gigant care trebuie sa care intreaga omenire pe umerii-i goi si sangeranzi. Povara pe care trebuie sa o duc in spate este chiar viata mea care se incapataneaza sa se complice cu fiecare secunda care trece. Daca m-am gandit sa opresc timpul? As face-o, crede-ma. As rezuma toata esenta intr-o secunda care sa dureze o eternitate. O eternitate fara griji, fara boli si fara razboaie. Ura ar fi un sentiment necunoscut si lacrimile s-ar varsa numai din fericire. Ce inseamna fericirea sublima pentru mine? - o lacrima fara tristete, o nastere fara durere, o iubire fara dezamagire, o viata fara moarte. Concluzia la care am ajuns? Nimeni nu este cu adevarat fericit. Nu am cunoscut si nici nu vom cunoaste cu adevarat sensul acestei notiuni. Dar macar incercam si asta este de fapt viata. Incercarea de a trece prin ea cat mai usor cu putinta in cautarea fericirii sublime. Undeva, departe, exista aceasta fericire dar deocamdata nu ne-am castigat dreptul de a accede la ea. Suntem mult prea inferiori pentru a beneficia de acest pivilegiu. Cum vom putea oare atinge fericirea sublima? Prin sacrificiu, prin moarte si prin izbavire. Inca o zi... si suntem mai aproape de fericirea sublima. Inca o zi si aripilor noastre le-a mai crescut un fulg. Dar numai rabdarea va putea finaliza aceste aripi care sa ne poarte spre destinatia finala. Avem oare atata rabdare? Exista oare atata rabdare? Inca o zi... patul e gol dar gandurile mele il vor umple si sper totusi sa mai am si eu loc. Trebuie sa ma odihnesc si sa pornesc din nou la drum. Mai am o gramada de fulgi de adunat. Deocamdata aripile mele sunt niste cioturi dar eu am atata rabdare.... Noapte buna.... buna ziua lume cruda!
Alete insemnari din blog
Si cand ma gandeam ca anul acesta o sa ne ocoleasca zapada mult asteptata am avut cea mai placuta surpriza intr-o zi splendida de Decembrie. Nimeni nu s-ar fi asteptata ca in luna Undrea temperaturile sa depaseasca 15 grade dar minunile nu contenesc sa ne uimeasca. O perioada superba a acestui an
