Cultura

Cultura

poveste de copil

03 Iul 2009
hai sa va spun o poveste:in relatiile pe care le-am avut,aveam destula incredere in mine observam ca inteleg oamenii si nu sufeream,orice ar fi facut ei,dar nici nu reuseam sa iubesc.cand am reusit sa ma indragostesc,dar inca nu la capacita tile care stiam ca sunt capabila,ceva a iesit la suprafata.eu stiam ca nu sunt geloasa,stiam ca inteleg slabiciunile omenesti si fricile lor,dar cand m-am indragostit,nu mai stiam nimic,eram dezgolita,am avut tendinta sa-mi fie frica,dar cu iubirea care o cultivasem pana atunci in mine am inceput sa descifrez acel labirint,care ma speria.si iata ce am inteles: ca celalalt nu imi apartine,ca e liber sa faca ce vrea el ,nu ce vreau eu,ca daca eu continui sa caut iubirea,sa iubesc,iar el se opreste doar pt o simpla iluzie sau un flirt,eu nu pierd nimic.si ce am m-ai inteles,m-a surprins: ca gelozia e un sentiment creat de mine pe cand eram mic copil,tatal meu era un om care ii placeau femeile,chiar daca mama mea era frumoasa,sexi,inteligenta si o dragoste in ea nemarginita,eram mica si observam certurile lor si imi era frica ca tata pleaca...eram un mic bebelus,aveam doar trei ani,dar acea frica,acele certuri m-au facut sa ma cuibaresc in mine,sa tac sa ascult si sa sper.timp de un an nu am mai vorbit,mama era foarte ingrijorata,credea ca efectul unei meningite prin care trecusem ca prin miracol,pana intr-o zi cand parintii mei se certau si tatal a zis ca pleaca iar mama ii zicea de pe balcon sa nu se mai intoarca,am inceput sa plang si am strigat dupa tatal meu sa nu plece.ei sau reampacat,dar era clar ca nu mai reuseau sa fie impreuna si s-au despartit.apoi vorbe de-ale mamei mele in care imi evidentia instabilitatea tatalui meu,apoi cand am crescut am reusit sa ma conving si eu ,cunoscandu-l pe tata mai bine, vedeam ce de femei extraordinare treceau prin viata lui,cand intr-o zi observand una din acele femei si admirand-o,l-am intrebat pe tata daca a iubit vreodata cu adevarat,daca a simtit in sufletul lui undeva profund...iubirea,l-am observat in tacerea lui,am observat cum chipul i se intuneca cum se ducea undeva departe in el,si cauta ceva,l-am observat cum a gasit,si duiosia lui de pe chip,ca si cum mangaia ceva,si s-a uitat la mine,intorcandu-se pierdut si trist si mi-a zis ca nu .asta era tatal meu,pierdut si trist,a uitat iubirea,a lasat-o sa se piarda unde va in el,departe,cat timp uiti iubirea,te uiti pe tine,te pierzi...deci acel sentiment pe care il inventasem cand eram copil,pt. a-mi mangaia frica ,s-a manifestat pana tarziu,copilul cuibarit mai exista,refuzam sa cresc,imi era frica ca ridicandu-ma in picioare,inaltimea mea, ma v-a face sa ametesc in fata slabiciunii in care ma ancorasem... dar nu stiam,ca crescusem si puteam sa ma ridic,in picioare si sa vad peste gard ,si cu cat mai mult cresc pot vedea iesirea,ca de fapt labirintul era doar,o constructie, un joc de copil speriat si izolat.                                         ...sa continui...poate alta data...

Alete insemnari din blog

jurnal 18nov 2006 h:22-51 Atunci cand iti dai seama ca ai citit o jumatate de pagina dintr-o carte si n-ai inteles nimic din acele randuri,deoarece ale tale ganduri au zburat spre alte analize ,meleaguri,sau ti-au fost distrase de nervozitate,amintiri,de framantari interioare,etc;asa poti fi

la orgoliu sau la ego nu poti renunta,el este acolo dar sub alte forme,eu cred ca cel mai bine este sa fie controlat sau dominat de forta iubirii care se afla in tine si nu de cea care se afla in altul.eu inca cred ca egoul folosit ca arma de protectie,este protectia prostului, si eu mai patesc sa

 h23:56:24 11iunie 2006 paseste in suflet,prin porti cu lacate cazuteascunde si mangaie comori,de hotii surzi tu fa-le nevazuteincuietori de teama si durere,dezleaga-le usor din visecolinda-mi cu dragoste,carari din inima deschise.  un foc de dragoste mocnitun colt in suflet de

   exista frecvente diferinte,cuvinte anumite pt a putea comunica cu celalalt,ca ceea ce simti sa nu ajunga modificat la celalalt,ca ceea ce esti sa nu fie interpretat,aruncat in noroi de ceilalti?acest subiect m-a pus pe ganduri citindu-l pe blogul unui

"Rezerve ale corpului uman ce ar putea fi valorificate - Article du 11 août 2007     R E Z E R V E ale organismului uman (fizic si energetic/spiritual) ce ar putea fi valorificate în viitor       Organismul uman, structura omului, însumeaza

Recomandari