Cultura

Cultura

poveste cu talc

04 Iul 2009
Langa Tokio traia un vestit razboinic Samurai. Se spune ca in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar. Intr-o dupa-amiaza, un luptator - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns in localitatea unde traia batranul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta, astepta pana cand adversarul facea prima miscare si apoi contraataca cu viteza. Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia Samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe Samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si pe stramosii sai. Timp de cateva ore, a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.  Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat: - Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit spada, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor? - Daca cineva vine la tine cu un dar si tu nu il primesti, cui apartine darul? intreba Samuraiul. -Celui care ti l-a oferit, replica unul dintre discipoli. - La fel si cu orice manie, insulta sau invidie, spuse maestrul. Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat. In viata de zi cu zi sunt nenumarate situatiile in care ne trezim prinsi fara sa vrem in tot felul de situatii nedorite. Fiecare clipa isi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne incurca. Totul depinde de noi. Putem alege sa acceptam orice, dar si sa ne lasam atrasi in jocul altora, sau sa fim selectivi? Si sa acceptam doar acele daruri care ne ajuta in cresterea noastra.  

Alete insemnari din blog

ileana_e 16martie"Intotdeauna fiintele noastre pornesc de la vise.Ele nasc speranta care ne trezeste din coma profunda din care refuzam sa mai iesim.Daca am sti de fiecare data sa combinam acest amalgam, am sti cu siguranta ca sperantele nu vor mai fi desarte si visele vor deveni realitatea de

"...dar exista ceva superior in aspiratiile sufletului care cauta centrul de repercutare in alt suflet,ca fiinta spirituala unitara prin puterile ratiunii,intelegere si vointa si stranse prin legatura sfanta a

multi dintre noi gandim ca dragostea uneori doare,dar banuiesc ca multi dintre voi a-ti simtit ca de fapt dragostei  fara sa vreti ii faceti rau,nu ea va face rau,o cauza principala ar fi pentru ca nu stim sa ne apropiem de

"SENZATIA DE DÉJA VU     Fenomenul de déjà vu a fost descris prima data de francezul Emile Boirac. Denumirea de “déjà vu” (deja vazut) dateaza din anul 1876. Termenul în franceza este utilizat pentru a desemna acest fenomen peste

-"Suferim deoarece ne imaginam ca dam mai mult decât primim. Suferim pentru ca nu ne putem impune propriile noastre reguli. Suferim fara rost: pentru ca în rabdare se afla samânta cresterii noastre.   -Fericirea e uneori o binecuvântare, dar, de obicei, e o

Recomandari