ganduri

Cultura

28 Ian 2009

...tot ziceam eu ca devin mai inteligenta cand port discutii interesante sau cand scriu poezii,sau cand trebuie sa analizez ceva;parca creierul meu doarme si abia aceste lucruri il trezesc;daca cineva vorbeste lucruri banale timp de o ora si brusc imi pune o intrebare grea,raspunsul meu este destul de banal,poate chiar idiot,un observator ar spune:"asta n-a stat prea mult pe ganduri".Deci cam asta ar fi,lucrurile banale nu necesita prea mult efort de gandire.Poate de aceea ma feresc de rutina,nu-mi stimuleaza intelectul indeajuns,cu cat acesta este mai mult pus in functiune simt o stare de pace si in acelasi timp de frenezie(frica ca s-ar opri),incredere in capacitatile mele,corpul usor si energic,pe chip o frumusete ,mereu alta,nevazuta in clipele "banale",o forta interioara care ma transforma in cineva diferit de ceea ce ma stiu in timp "normal",si ma mir,OaU, sunt chiar eu?De cand ma stiu,simteam cum sunt,dar,...cateva lucruri grele care s-au petrecut in viata mea,m-au facut sa-mi protejez interiorul intr-un mod foarte simplu,il pusesem la pastrare si-l mai scoteam doar cand consideram ca cineva are intentii bune si imi castiga increderea,sau cand cineva mai avansat decat mine facea primul pas si se deschidea primul(imi arunca manusa,ma provoca).Interioru'-mi devenise o umbra,in fata ei era alcineva care juca pe zi ce trece tot mai bine noul rol.De atunci,de la aceasta alegere(nefasta pt mine),nimic nu mi s-a mai parut cu adevarat greu in viata,dar nici usor nu-mi era,nu eram nefericita dar nici fericita.Deci interiorul il pusesem undeva la pastrare(pt cine?:),asa ma puteam feri de vreo pata(durere?)din exterior,el ani de-a randul se zbatea sa traiasca,dar eu il inchisesem cu acele gratii de protectie.Of, ce pasi gresiti facusem,nu apucasem sa-mi cunosc interiorul(si in contact cu exteriorul cel mai bine se poate cunoaste)sa vad ca nimic din lume nu-i poate face un mai mare rau decat ii facusem eu,oprindu-l sa traiasca.Dar intemnitarea nu fusese perfecta(nimic nu e perfect pe lumea aceasta,nici chiar raul,de aceea mai avem o sansa),nu constientizam bunul ce se afla in mine,pt acesta nu vor exista niciodata gratii indeajuns de puternice.La inceputul intemnitarii,era ca un joc chinuitor,daca exteriorul se apropia de mine,in interior reactionam,dar in exterior era tacere,nemiscare,nici o reactie;cu timpul incepusem sa nu mai reactionez in interior si noul rol o facea pt mine din cand in cand,dar mult diferit si de proasta calitate fata de cum ar fi facut-o interiorul.Acest "bun" din mine observa,simtea bunul din alti oameni si rolurile lor mizerabile,acest"bun"a plans,a strigat,a sfasiat orice opreliste,pt a se reatregi,regasi,pe sine si pe al altora...

Alete insemnari din blog

suflet

Cel ce iti cere sufletul,inseamna ca inca nu si l-a gasit pe al lui... Dragostea adevarata,ce se afla in om,e cea mai frumoasa arta,de la ea porneste impulsul artistic cel mai autentic al oricarei

de ce nu

incerc sa aflu de ce ce alti nu vor sa stie ce vreau eu sau cum sunt eu,si totusi e asa de simplu si frumos.de ce ei se pierd si incurca drumurile cu toate ca e asa de evident.vreau sa iubesc,eu sunt

citate

"Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins." Plutarh "Daca vrei fructe, nu rupe florile." Proverb indian "sa nu cautam o relatie potrivita'ci una care ii permita fiecaruia SA FIE si SA DEVINA" Jaques Salome

amuzant si totusi poate mai mult

> > Intr-o> > zi am ajuns acasa mai devreme,> vad un tanar alergand> > gol pe strada. L-am> > intrebat: "De ce faci> asta?" Mi-a raspuns:> > "Din cauza ca ai> >

SENZATIA DE DEJA VU

"SENZATIA DE DÉJA VU Fenomenul de déjà vu a fost descris prima data de francezul Emile Boirac. Denumirea de “déjà vu” (deja vazut) dateaza din anul 1876. Termenul în franceza este utilizat pentru a desemna acest fenomen peste