Cultura

Cultura

ganduri

28 Ian 2009
...tot ziceam eu ca devin mai inteligenta cand port discutii interesante sau cand scriu poezii,sau cand trebuie sa analizez ceva;parca creierul meu doarme si abia aceste lucruri il trezesc;daca cineva vorbeste lucruri banale timp de o ora si brusc imi pune o intrebare grea,raspunsul meu este destul de banal,poate chiar idiot,un observator ar spune:"asta n-a stat prea mult pe ganduri".Deci cam asta ar fi,lucrurile banale nu necesita prea mult efort de gandire.Poate de aceea ma feresc de rutina,nu-mi stimuleaza intelectul indeajuns,cu cat acesta este mai mult pus in functiune simt o stare de pace si in acelasi timp de frenezie(frica ca s-ar opri),incredere in capacitatile mele,corpul usor si energic,pe chip o frumusete ,mereu alta,nevazuta in clipele "banale",o forta interioara care ma transforma in cineva diferit de ceea ce ma stiu in timp "normal",si ma mir,OaU, sunt chiar eu?De cand ma stiu,simteam cum sunt,dar,...cateva lucruri grele care s-au petrecut in viata mea,m-au facut sa-mi protejez interiorul intr-un mod foarte simplu,il pusesem la pastrare si-l mai scoteam doar cand consideram ca cineva are intentii bune si imi castiga increderea,sau cand cineva mai avansat decat mine facea primul pas si se deschidea primul(imi arunca manusa,ma provoca).Interioru'-mi devenise o umbra,in fata ei era alcineva care juca pe zi ce trece tot mai bine noul rol.De atunci,de la aceasta alegere(nefasta pt mine),nimic nu mi s-a mai parut cu adevarat greu in viata,dar nici usor nu-mi era,nu eram nefericita dar nici fericita.Deci interiorul il pusesem undeva la pastrare(pt cine?:),asa ma puteam feri de vreo pata(durere?)din exterior,el ani de-a randul se zbatea sa traiasca,dar eu il inchisesem cu acele gratii de protectie.Of, ce pasi gresiti facusem,nu apucasem sa-mi cunosc interiorul(si in contact cu exteriorul cel mai bine se poate cunoaste)sa vad ca nimic din lume nu-i poate face un mai mare rau decat ii facusem eu,oprindu-l sa traiasca.Dar intemnitarea nu fusese perfecta(nimic nu e perfect pe lumea aceasta,nici chiar raul,de aceea mai avem o sansa),nu constientizam bunul ce se afla in mine,pt acesta nu vor exista niciodata gratii indeajuns de puternice.La inceputul intemnitarii,era ca un joc chinuitor,daca exteriorul se apropia de mine,in interior reactionam,dar in exterior era tacere,nemiscare,nici o reactie;cu timpul incepusem sa nu mai reactionez in interior si noul rol o facea pt mine din cand in cand,dar mult diferit si de proasta calitate fata de cum ar fi facut-o interiorul.Acest "bun" din mine observa,simtea bunul din alti oameni si rolurile lor mizerabile,acest"bun"a plans,a strigat,a sfasiat orice opreliste,pt a se reatregi,regasi,pe sine si pe al altora...

Alete insemnari din blog

http://www.youtube.com/watch?v=bXrkGX-5PA4&feature=relatedhttp://www.youtube.com/watch?v=oiFTXckh0zU&feature=relatedhttp://www.youtube.com/watch?v=Yb8ESBgxKKk

Succesul este o chestie legata de vârsta: a. La   4 ani succesul este sa . . . nu faci pe tine. b. La 12 ani succesul este sa . . . ………..ai prieteni. c. La 18 ani succesul este sa . . . ……….ai permis de conducere. d. La 20 ani succesul este

"Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel

-Va fi o zi in care vom sti ca razboiul nu va avea o sansa in veci sa existe? -Da cand in noi lupta vom pierde si pace vom sti sa chemam. -Pai e prea greu altceva,un miracol? -Cred,intr-o zi insorita din nori va veni omul perfect ce-n veci va domni imparat preamarit peste toata suflarea. -Acesta-i

hai sa va spun o poveste:in relatiile pe care le-am avut,aveam destula incredere in mine observam ca inteleg oamenii si nu sufeream,orice ar fi facut ei,dar nici nu reuseam sa iubesc.cand am reusit sa ma indragostesc,dar inca nu la capacita tile care stiam ca sunt capabila,ceva a iesit la

Recomandari