viata ca o pata roz
 
„ orice va fii de acum inainte...viata va fii tot simpla si mishto:) ”
by: aspilacopa
 

inceput

adaugat pe 14 Dec 2007

...e noapte, rece, totul este gri, o fi o amintire...un vis?...acestea imi sunt de obicei lipsite de culoare...dar oare de ce simt aceasta raceala?...o fii frig in camera in care dorm?...totul pare atat de real... cand cineva viseaza i se pare real...e liniste...pana si vantul  e tacut...un vant mut...o tacere sordida...in timp ce pasea...o muzica proasta ii scarbeste auzul...o sticla sparta...o lumina crem...lumina murdara, patrunde prin fereastra manjita de fum, a unei cafenele mizere...o cafenea veche...una pentru oamnei pierduti...pentru familisti betivi care isi beau salarul si isi iubesc copiii...o adevarata crasma...se abtinu...prefera frigul de afara...linistea sadica in schimbul veseliei acelor mortaciuni... prefera mirosul de praf...in schimbul celui de alcool si transpiratie....se simtea mai singura ca niciodata...aceasta solitudine o linistea...ce s-ar face ea daca lumea ar fii mica si stramta?...multumea in mintea ei...desi nu stia cui multumea...pentru acea inaltime a cerului...pentru libertatea si cantitatea mare de aer...iubea orasul, intunericul...dar mai ales luminile...luminile vesele si calde..petele galbene din acea lume lipsita de alta culoare....plimbarile ii eliberau mintea...era satula de atatea culori...atat galagie...de prea multa stralucire prea multa falsiatate si ipocrizie...aceasta era lumea ei...lumea mare si rece...o lumea relaxanta si armonioasa...o pisica neagra trasa o linie orizontala tocmai in fata ei...la sfrsitul liniei se opri speriata...se uita la anna...tanara zambi...si sangele incepu sa-i incalzeasca trupul mic, fragil si rece....pisica se linisti si isi urma drumul....anna se trezi la viata isi aminti de realitatea vietii sale...isi aminti de acei oameni ciudati pe care ii intalneste in fiecare zi... isi aminti de acele animale care se hraneau cu sufletul ei....aceia care o consumau...o epuizau...o terminau...zambi din nou...ce sens ar avea viata daca nu ar trai pana la lacrimi?...anna adoarme in fiecare seara stiind ca a trait cat a putut...dar lacrimile nu vroiau sa apara...se bucura atat de mult cand acestea apareau...profita din plin de ele...in singuratate... plangea pana adormea...sau daca era chiar trista...si le suprima...le stapanea...le aduna...le punea de-o parte pentru momentele in care va avea chef sa planga...anna se trezea in fiecare dimineata si se ruga...desi nu stia cui...se ruga sa moara...isi incepea ziua cu zambetul pe buze...isi punea aceasta masca de fiecare data cand iesea din casa.... acesta era unul dintre micile cadouri pe care le oferea ea lumii.... totul era perfect atata vreme cat nu aparea cate un alt om care sa-i tulbure existenta linistita....animalele nu aveau importanta.... 

Alete insemnari din blog

09 Dec 2007

in doi
sunt atat de obosita...am avut un weekend epuizant...in primul rand un deces in familie...si totate cele care vin pe deasupra...iar luni am teza la romana...dar nu imi fac griji pt teza aceasta...imi place mult materia poate cel mai mult...dintre toate...intr-unul dintre momentele de linis

20 Nov 2007

sfat pentru fericirea ei...
am primt doar un mesaj....atat..."esti fericita?"....mesaj de la persoana care sa bucura acum de fericirea de care ma bucuram si eu cand eram de varsta ei...persoana care profita acum de fericirea in care eu am investit din puritatea vietii mele...sunt constienta....e toaman iar.

17 Nov 2007

ce ne-am face fara ei?
o aud atat de des pe prietena mea cea mai buna laudand tot felu de persoane dubioase.."el e cel mai perfect baiat pe care il cunosc...e asa...si asa...si e pur si simplu pefect, ma bucur sa am un verisor ca el"....sau..."ooo sa stii ca una dintre colegele mele de clasa e mis

21 Mar 2008

scurgeri de materie
dupa calculele mele la lumina zilei...imi imaginez ca era cam 3-4 nopatea sau dimineata depinde cum zice fiecare...simt ceva cald prelingandumi-se pe fata de la nas pe obraz spre ochiul stang (dormeam pe partea dreapta)... deorece imi cursese sange din nas si inainte sa ador

23 Ian 2008

fericirea si frumusetea sunt in lucrurile simple
cand ajungi sa nu mai ai nimic important...cand ajungi sa nu mai ai un tel, un scop, in viata...un motiv pentru care sa traiesti...realizezi ca nimicul ti-e de-ajuns...ca fericirea ta sta in nimicurile tale...dar asta abia atunci cand ajungi sa nu mai ai absolut nimic...sunt fericita cand