mi se intampla foarte des sa am probleme cu respiratia si sa ma sufoc...fara vreun motiv precis...si uneori ma gandesc ca am sufletul prea mare si nu mai au plamanii destul loc...sau o alta posibilitate ar fi ca sufletul meu sa se fi umflat de la prea multe lacrimi ascunse in interior...acum ma

cand ajungi sa nu mai ai nimic important...cand ajungi sa nu mai ai un tel, un scop, in viata...un motiv pentru care sa traiesti...realizezi ca nimicul ti-e de-ajuns...ca fericirea ta sta in nimicurile tale...dar asta abia atunci cand ajungi sa nu mai ai absolut nimic...sunt fericita cand stau cu

indiferentaNu sunt o mobilaSunt construit din carne si sangeSimt, cu toata fiinta.Pot fi zdrobit, pot fi ranit,...sau pot fi iubit.dar nu ignorat!Nu sunt o masina.Sunt construit din suflet si inimaVibrez, cu toata suflarea.Pot fi certat, pot fi pedepsit...sau pot fi fericit.dar nu folosit!Sunt doar

ascutam stirile in timp ce imi faceam un eseu pe PC...si la un momentdat am auzit ca in ziua de azi in generatia persoanelor intre 15-25 de ani...cand se da peste prima problema majora se apeleaza la sinucidere:))ma plimb si vad pe strada...copii suparati...tineri depresivi...fiecare se lauda cu

o aud atat de des pe prietena mea cea mai buna laudand tot felu de persoane dubioase.."el e cel mai perfect baiat pe care il cunosc...e asa...si asa...si e pur si simplu pefect, ma bucur sa am un verisor ca el"....sau..."ooo sa stii ca una dintre colegele mele de clasa e miss