viata ca o pata roz

orice va fii de acum inainte...viata va fii tot simpla si mishto:)

for a special day

11 Feb 2008
Nunta Mireasa scuma, mire drag   Am vrut s-astern si eu voioasaPe-al casniciei voatre pragUrarea cea mai calduroasa. Si-am intrebat din zori pe-oricine,Pe crini, pe nuferi "ce sa spun?Ce ganduri bune sa adun?Si ce urari din zari senine?" Un trandafir m-a agatatSi fara sa-mi mai dea bineteMi-a zis "ureaza frumusete!" Pe vale spicele de grau Crescute-n brazdele de plugMi-au zis: "ureaza-le belsug!Sa fie casa vesnic plinaPrecum si sacul de faina!" Apoi in cale un bujorCu chip aprins mi-a zis:"Stai frate! ce vrea tot omul? Sanatate!Ureaza-le asa zic eu,Sa aiba chipul ca al meu!" Mai sus pe-o coasta Un stejar, imi zise grav:"Sunt de parere sa le urezi atat,Putere!" Dar m-am orprit si la furnicaVreti sa va zic ce-a zis?...Mi-e frica...A zis..."urarea ta sa fie,Atata numai:Harnicie!" Si cum stateam asa pe ganduri,Sa spun cumva tot siru-ntreg sau numai una sa aleg?Deaodata, mai de catre searaDoi porumbei de nea zburaraDin ceru-albastru catre mineCand coborand in serpentineCand iar urcand in joc duiosApoi, venira tot mai josSi dupa cercuri fara numar S-au asezat usor pe umarCa sa-mi sopteasca la ureche:"Am fost trimis din cer perecheCu un mesaj de la IisusPentru mireasa, pentru mire,Un singur lucru ai de spus:"IUBIRE"   

Alete insemnari din blog

intotdeauna mi-am dorit sa citesc ceva scris de cineva despre mine....intotdeauna mi-am dorit sa  ma simt macar pt cateva minute...personaj de poveste...si asta am primit..."Imi amintesc prima oara cand am vorbit cu tine. Mi-ai dat add dar nu stiu nici in ziua de azi de ce. Cred ca

am primt doar un mesaj....atat..."esti fericita?"....mesaj de la persoana care sa bucura acum de fericirea de care ma bucuram si eu cand eram de varsta ei...persoana care profita acum de fericirea in care eu am investit din puritatea vietii mele...sunt constienta....e toaman iar...si stiu

se spune ca intr-o pestera erau niste oameni...legati cu fata spre fundul pesterii...legati de maini de picioare si de gat cu niste funii...pentru a se putea misca doar cat sa manance...erau acolo de la nastere....acolo au crescut...in spatele lor, in afara pesterii era o carare...pe unde oamenii

ma simt mai goala ca niciodata cu toate ca viata mea e atat de plina incat abia mai am timp sa respir linistita....am timp sa imi prepar ceaiul dar nu mai am timp sa il beau am timp sa beau o cafea doar daca o cer scurta si tare......am timp sa imi aranjez parul numai daca nu ma dau cu nicio crema

sunt atat de obosita...am avut un weekend epuizant...in primul rand un deces in familie...si totate cele care vin pe deasupra...iar luni am teza la romana...dar nu imi fac griji pt teza aceasta...imi place mult materia poate cel mai mult...dintre toate...intr-unul dintre momentele de liniste si

Recomandari