viata ca o pata roz

orice va fii de acum inainte...viata va fii tot simpla si mishto:)

eu?...sau doar un personaj?

10 Feb 2008
intotdeauna mi-am dorit sa citesc ceva scris de cineva despre mine....intotdeauna mi-am dorit sa  ma simt macar pt cateva minute...personaj de poveste...si asta am primit..."Imi amintesc prima oara cand am vorbit cu tine. Mi-ai dat add dar nu stiu nici in ziua de azi de ce. Cred ca am avut recomadari bune. Probabil asa a fost sa fie.Erai online si am inceput sa vorbim. Tin minte ca te-am facut din prima sa razi cu o gluma cam prostuta. Erai deprimata in ziua aia si te considerai “buna de nimic”. Mi se intampla si mie cate-odata asta, asa ca e ceva normal.De atunci mi-a placut intotdeauna sa vorbesc cu tine pentru ca  puteai tot timpul sa ma faci sa zambesc. Chiar daca aveam o zi mai grea, cu tine vorbeam tot timpul altfel decat cu ceilalti prieteni. Chiar reuseam sa las problemele de-o parte si sa ma relaxez.Ai o mare calitate. Reusesti sa-i faci pe cei din jur sa se simta bine. Asta-i mare lucru sa stii. Nici nu-i de mirare ca m-am atasat de tine foarte mult, pentru ca atunci cand vorbim eu nu mai simt distanta dintre noi si rad, gesticulez de unul singur, exclam, de parca ai fi chiar in fata mea si se mira colegii de apartament cand ma mai vad vorbind si razand de unul singur (am auzit ca au pus paturi noi la spitalu 9 .. ma asteapta). Ideea e ca tu ai fost responsabila de starea mea mea de bine in multe zile si pentru asta iti multumesc. Esti o fata normala, iti place sa traiesti, iti plac oamenii, iti place sa faci lucruri normale, inveti bine, mananci sanatos, te imbraci foarte fain, citesti carti despre care nici n-am auzit, nu ai fitze in cap, nu ai complexe, vrei sa ai multi copii, vrei sa fii iubita, esti fericita cand ti se face un compliment bun, iti plac lucrurile simple… mai pe scurt .. esti cea mai buna prietena a omului.Ai o lista intreaga de defecte pe care nu incerci sa le ascunzi ci le recunosti si incerci sa le suprimi. Cu totii avem defecte dar nu intotdeauna ni le recunoastem. Tocmai de asta esti speciala. Nu le ascunzi. Tu spui: “sunt asa, asa si-asa… acceptati-ma asa cum sunt”. Esti cea mai naturala fata pe care am cunoscut-o. In plus ai o fire optimista si reusesti sa treci mai usor peste micile probleme de zi cu zi decat majoritatea oamenilor. Nu esti perfecta, nici nu trebuie sa fii.Interactionezi foarte bine cu cei din jur, esti comunicativa, iti dai seama imediat cand cineva are nevoie de ajutorul tau si esti mereu alaturi cu un sfat, o privire calda sau chiar si pachetelul pe care ti-l pune mami la scoala.Parerea mea e ca esti un ingeras prins intr-un corp uman care vrea sa zboare liber. Inocenta, infantila, capricioasa la fel ca vremea, incerci sa te adaptezi la viitoarea stare de adult pe care inca nu ti-o doresti. Nu cred ca ai sa imbatranesti vreodata. Sufletul tau va ramane tanar si inocent, cu conditia sa ai grija de asta. Ai un caracter puternic desi poate ca infatisarea ta nu ar spune asta. Ochii tai negri m-au fascinat inca de cand ti-am vazut primele fotografii. Sunt mari, si sunt sigur ca in realitate exprima mult mai mult decat in imagini.Intotdeauna mi-am dorit sa iubesc o fata ca tine." sper din toata inima ca prietenul care a scris aceasta descriere sa nu se supere ca am publicat-o....mai vreau sa stii ca aceasta compunere...imi va hrani multa vreme fericirea....mi-ar placea atat de mult sa fiu ceea ce scrie aici ca sunt....dar chiar sunt om...nu personajul acestei povesti...sunt o persoana care dezamageste atat de des...offf...nopate buna! sau buna dimineata...sau cand citesti aceste lucruri...multa fericire si pace interioara!

Alete insemnari din blog

se spune ca intr-o pestera erau niste oameni...legati cu fata spre fundul pesterii...legati de maini de picioare si de gat cu niste funii...pentru a se putea misca doar cat sa manance...erau acolo de la nastere....acolo au crescut...in spatele lor, in afara pesterii era o carare...pe unde oamenii

Viata mea nu incepe o data ce voi gasi pe cineva pe care sa iubesc cu toata fiinta mea, ea a inceput deja. Vreau sa storc din fiecare zi tot ce se poate, nu astept ca lucrurile sa fie perfecte. Vreau sa ma  bucur din plin de fiecare zi de

" Nimic, nimic nu exista. Ma-m nascut si voi muri. Lumea s-a nascut si va muri. Nimic nu e concret si etern. Suferim, luptam, radem, gandim in mijlocul unor varteje de aburi colorati, noi insine un vartej. Ce ramane din dragoste, din tinerete, din tortura, din imaginea sclipitoare a unui

sunt atat de obosita...am avut un weekend epuizant...in primul rand un deces in familie...si totate cele care vin pe deasupra...iar luni am teza la romana...dar nu imi fac griji pt teza aceasta...imi place mult materia poate cel mai mult...dintre toate...intr-unul dintre momentele de liniste si

deci...astia doi care ma streseaza pe mine...sunt fostul meu si actuala lui...eu nu mai am absolut nici o treaba cu nici unul dintre ei...si nu ma intereseaza viata lor....iar ei sa incapataneaza sa imi tot trimita mesaje...deja am obosit sa le ignor...cand le merge bine...primesc mesaje de noapte

Recomandari