Povestea mea

nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii

raspunsul

15 Nov 2007
De 48 min 15.11.2007… Am facut o “descoperire senzationala” in seara aceasta, ma gandeam la mine, la ea, la noi si mi-a venit in cap ideea ei ca nu mai putem fi impreuna pentru ca ne-am desparti iar, pt ca ea ma cunoaste acum si ca nu ar mai merge. Am fost placut surprins sa observ raspunsul oferit de mintea mea. Mi-am dat seama ca un om ce a iubit, si asta se stie, nu mai e niciodata acelasi om. Mergand cu rationamentul mai departe, se spune ca ai nevoie de experientza in relatii, sa fii cu cat mai multe persoane insa toate aceste multe persoane pot fi fatete ale unei singure persoane, experientza castigata in relatii poate fi experientza castigata intr-o singura relatie cu acea persoana, cand a “doua relatie” incepe e nemaipomenit de simplu sa stii unde ai gresit in trecut fiindca ai avut tot ce ai acum dar altfel, acum ai sansa de a revizui, dau un exemplu, un eseu scris. A te cupla cu alta persoana e echivalentul a, urmand exemplu, zari alt eseu care pare ca nu are tot atat de multe gresli dar in final va trebui corectat si acela drept pt care concluzia este aceea ca o noua relatie, experientza este o iluzie, raspunsul se afla in a fii atenti cui ii oferim sufletul nostru de prima oara caci prima oara poate fi si ultima, cred asta cu toata fiinta mea. O relatie ce s-a incheiat si care prin decizia celor 2 continua nu va mai fi ce a fost, va fi automat ceva mult mai bun caci toate greselile pot fi indreptate, persoanele care participa la relatie sunt aceleasi dar in acelasi timp schimbate de propria experientza, e atat de ciudat si atat de frumos in acelasi timp acest rationament. Adica, o singura persoana adaposteste mai multe fatete, mai multe persoane sa spunem asa si dat fiind acest lucru este clar ca experientza aceea castigata cu mai multe persoane poate fi de fapt comprimata in experientza castigata cu o singura persoana, intotdeauna e bine sa construim plecand de la o ipoteza data si o concluzie trasa decat sa o luam de la 0, a o lua de la 0 inseamna lasitate (vb strict de unele cazuri) caci 0 inseamna timp pierdut pe chestii pe care le-ai mai facut. A o lua de la 0 cu o persoana cu care ai avut un inceput care s-a sfarsit necesita curaj si dorinta de cunoastere, 0 in acest caz devine de fapt 1, caci se pleaca de la o baza, un fundament iar relatia in timp se stratifica si urmeaza un ciclu asemanator cu al vietii omenirii, compus din involutie-evolutie. Lucrurile simple ascund cele mai complexe adevaruri, asta e clar, revenind la relatii vreau sa spun ca teoria aparuta in seara aceasta mi-a raspuns la foarte multe intrebari, as vrea ca mai multi oameni sa ajunga la ea si sunt sigur ca poate in clipa aceasta sunt oameni pe glob care scriu aceeasi idee. O lucrare pe care o retusezi constant si pe care te hotarasti sa o faci lucrarea vietii tale merita din plin urcusuri si coborasuri in detrimentul unor noi inceputuri de la 0, si cand spun inceputuri de la 0 spun sa se schimbe tot; lucrarea, cadrul etc. In cazul iubirii un 0 ar fi alta relatie, alt iubit… asta consuma timp si induce in eroare facandu-te sa crezi ca castigi ceva dar a castiga ceva inseamna sa pleci din punctul din care ai ramas insa daca pleci mereu de la start vei ajunge oare la final, eu cred, mai mult ca sigur, ca nu.

Alete insemnari din blog

    Hmmm, iata-ma azi aici, acum, mai fericit ca oricand, de aseara sperantele mele au inceput sa aiba din nou aripi, de aseara totul a inceput sa capete din nou sens, lumea mea a revenit si ma simt mai puternic ca oricand. Vorbeam in articolul trecut de EA, intalnirea si

    Ma regasesc din nou la servici, mi-am facut un obicei din a imi verifica rubrica de commenturi de la insemnarile mele. De fiecare data cand verific si vad ca nu e nimic nou ma intristez un pic, parca singuratatea din viata mea de zi cu zi se extinde si virtual, pe net. Sunt atat

Ma gandeam azi, acum, ieri, de cand totul a inceput, la cat de bine imi cunosc durerea, ma gandeam ca e incredibil cum creierul unei persoane (in cazul meu eu, sunt propriul meu "cobai") incearca sa caute un raspuns, o iesire. Eu unul sunt mai mult decat epuizat, am intors situatia pe

A sunat ceasul azi de dimineata... primul gand a fost sa ma culc la loc, sa mai dorm jumatate de ora, doar imi era permis insa asta insemna sa renunt la exercitii ceea ce mi-am dat seama ca nu ar fi un lucru tocmai bun motiv pentru care m-am trezit incercand sa imi spun ca azi va fi o zi perfecta,

Aproape de 3 dimineatza, de vreme buna parca si somnul a devenit un plus, un necesar si nicidecum o eliberare. E trist sa ma gandesc ca a trecut aproape un an si inca sufar dar e inevitabil, etapele evolutiei sunt ciudate. Stiu ca nu am mai scris de ceva vreme, cred ca vroiam sa vad ce mai

Recomandari