povestea abia incepe

Povestea mea

nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii

07 Mai 2008

Hmmm, iata-ma azi aici, acum, mai fericit ca oricand, de aseara sperantele mele au inceput sa aiba din nou aripi, de aseara totul a inceput sa capete din nou sens, lumea mea a revenit si ma simt mai puternic ca oricand. Vorbeam in articolul trecut de EA, intalnirea si evenimentele de acolo... dupa toata acea agitatie, acea presiune a sosit si clipa cand ne-am putut trage sufletul (in special EA) si am putut gandi limpede. Ma simt invaluit de o liniste incredibila, EA imi da pace interioara si ma face sa pot atat de multe. Poate ca te uiti cam intrebator/intrebatoare la acest articol dar hai sa incerc sa lamuresc un pic lucrurile. Vreau sa vorbesc despre ceea ce simt acum, despre ceea ce cred eu ca e de facut. Ma uit la ce am scris pana acum si imi dau seama ca e deja prea mult, adica, vreau sa ma intorc la ce eram, vreau sa fiu din nou acela care nu are nevoie de cuvinte pentru a fi inteles. In preajma ei e totul atat de tacut, si asta la modul cel mai bun posibil... Vreau sa tind cu ea catre o lume tacuta, catre o lume in care vom avea propriul limbaj, o lume in care o tinere de mana are efectul asemanator cu a unor artificii in noapte, o lume in care iubirea sa nu aiba margini.., pentru toate acestea este nevoie de timp, este nevoie ca sufletul si mintea sa fie afectate de cat mai putin stres din afara. Pur si simplu stiu, simt in adancul inimii ca lumile noastre se vor uni si abia astept asta, am inceput sa imi depun toate eforturile numai in acea directie, imi este prietena si vreau sa plecam de la asta, ne vom cunoaste face to face asa cum ne-am cunoscut si pe mess: incet si sigur. Nu pot cere mai mult, e minunat tot ceea ce se intampla. Fie sa aveti pace in inimi si iubire in suflete, si niciodata nu rostiti cuvintele:"S-a incheiat", nimic nu se incheie, totul incepe, asa cum si povestea mea abia incepe. Inca ceva: nu grabi dragostea, exista riscul sa o sufoci.

Alete insemnari din blog

raspunsul

De 48 min 15.11.2007… Am facut o “descoperire senzationala” in seara aceasta, ma gandeam la mine, la ea, la noi si mi-a venit in cap ideea ei ca nu mai putem fi impreuna pentru ca ne-am desparti iar, pt ca ea ma cunoaste acum si ca nu ar mai merge. Am fost placut surprins sa

imi e dor de mine

Sunt aproape, foarte aproape de ziua mea, ziua in care voi spune: "Am 21 de ani si...", si cam atat. Ma simt gol, ma simt fara sens si mai ales ma simt ca un nimeni. Ma uit zilnic in jurul meu si nu mai sunt capabil sa imi gasesc forta in nimic, suspin cand ma gandesc la unele clipe din

prea multe ganduri pe cmp

Dorinta de a realiza un articol clar este mai mare ca oricand, ma simt parca totusi incapabil de a cuprinde tot ceea ce gandesc aici, importanta cuvintelor este cruciala. Spuneam in articolul trecut ca am sa vorbesc despre EA si de atunci si pana acum mi-am tot adunat cuvintele. Da, a inceput ca o

articol in noapte

Aproape de 3 dimineatza, de vreme buna parca si somnul a devenit un plus, un necesar si nicidecum o eliberare. E trist sa ma gandesc ca a trecut aproape un an si inca sufar dar e inevitabil, etapele evolutiei sunt ciudate. Stiu ca nu am mai scris de ceva vreme, cred ca vroiam sa vad ce mai

nu stiu, despre viata

A sunat ceasul azi de dimineata... primul gand a fost sa ma culc la loc, sa mai dorm jumatate de ora, doar imi era permis insa asta insemna sa renunt la exercitii ceea ce mi-am dat seama ca nu ar fi un lucru tocmai bun motiv pentru care m-am trezit incercand sa imi spun ca azi va fi o zi perfecta,