Transcendental

ich und ich

dragostea se castiga, respectul se merita.....

13 Mar 2009

Azi ma simt foarte vulnerabila.Ca si cum nu as avea corp iar sufletul zboara aievea in stanga si in dreapta cautandu-te pe tine.Azi am nevoie de tine.Azi mai mult decat ieri.Am nevoie sa ma iei in brate,sa-mi saruti fruntea fierbinte si sa-mi spui ca totul o sa fie bine.Azi am nevoie de tine.Am adormit la loc de dimineata si m-am trezit fara aer ,cu maini tremurande si corp inghetat.Nu stiu sa respir fara tine.Ca te vreau pe tine mai mult ca orice pe lumea asta.Ca te iubesc enorm si ca,cu fiecare zi ce trece nu vreau decat sa fiu langa tine,sa te strang in brate si sa-ti spun cat te mult te iubesc.Pentru ca stiu sa fiu doar a ta.Stiu sa te am in lumea mea pentru totdeauna.Nu vreau cosmaruri.Nu.Te vreau si te iubesc .Despre solidaritate!!Mi-am dat seama ca oamenii reactioneaza si percep atat de diferit durerea. Sau momentul zero, cum m-am gandit eu sa o numesc. Adica acel moment cand esti practic legat de maini si iti dai seama ca partea in care tu poti sa faci ceva s-a cam incheiat. Si vine doar asteptarea. E vorba despre oameni care tresar la sunatul oricarui telefon, de teama sa nu primeasca acea veste. Care tresar cand se deschide o usa, care alearga pe coridoare lungi dupa medici, care se agata de orice veste buna si pe care ii darama orice veste rea.Exista asa o solidaritate intre noi toti, pusi in fata ultimei batalii intre viata si moarte. Batalia aceea trista, in care tu lupti pentru altcineva, in care speri in fiecare dimineata ca va mai trece o zi si nu va pleca definitiv de langa tine, in care revezi ani intregi din viata in cateva clipe, in care iti pare rau pentru atatea lucruri nespuse, in care plangi, razi, speri, te bucuri, esti dezamagit, toate la un loc in fata unei usi, in fiecare zi.Incetam sa ne mai luptam pentru chestii superficiale si aparente, sa ne mai simtim frustrati din orice nimic, sa mai demonstram ca noi suntem mai buni, mai diferiti, mai inteligenti decat ceilalti.In asemenea momente, doar asteptam si reinvatam sa fim solidari.

Alete insemnari din blog

Epilog

Am plutit adesea printre ganduri, m-am jucat cu diferite cuvinte, am amestecat silabe, am cantat cu sufletul minunea de a fi, de a iubi si de a crede, am colindat pe la inimile altora sperand sa las fiecaruia in prag o vorba pe care sa nu o ingroape nici noianul de zapada, nici vantul de toamna,

Umbra

nu ma simt inspirata deloc.am o senzatie stupida..pluteste in camera..si nu ma lasa sa scriu..e ca inaintea unui stranut.el vrea sa spuna multe.dar nu-l inteleg.nu am reusit sa-l decodific.si nici nu-mi mai bat capul.stiu ca e un om bun.si stiu ca are atat de multi pitici.incat nu vreau sa-i mai

Dor

Ganduri … amintiri … clipe frumoase … tandrete … duiosie … momente triste … lacrimi … toate imi trec prin minte acum … si adunandu-le la un loc … nu pot spune nimic altceva decat ca te iubesc si-mi este dor

Te visez mereu

Ai aparut ca un inger in viata mea,nici nu am realizat cum ai ajuns langa mine.incet si chiar fara sa-mi dau seama ti-am aratat drumul spre inima mea.Cred ca nici tu nu stiai pe ce drum ai apucat.Dar acum nu mai conteaza esti aici in inima mea si desi imi plange sufletul in lipsa ta ii multumesc

Gand cu intrebari

ferestrele sufletului dau mereu spre Dumnezeu?ce culoare are vocea ta?cate nopti poti aduna in ganduri pana sa ma poti visa fara greseala?cate saruturi ne despart? si cate imbratisari ne apropie pentru totdeauna?ce gust are un rasarit de soare vazut de la capatul lumii, in doi?ai putea sa-mi