ich und ich
dragostea se castiga, respectul se merita.....
Povestea noastra
26 Mar 2009
Ziua cand te-am intalnit…Ma tot gandesc la ce vreau sa scriu…nu stiu de unde sa incep si unde sa termin…As fi dorit sa gasesc un moment special sa insir aceste randuri, dar gandul imi zboara spre tine acum si simt nevoia sa scriu !Am aflat ca cele mai frumoase lucruri sunt cele care ti se intampla atunci cand te astepti mai putin,sau cele care sunt asemeni “luminitei de la capatul tunelului” in clipe din viata ta cand nu te mai suporti pe tine insuti si in care nu mai crezi in nimic, mai ales in dragoste sau sentimente de genul…povesti…Ziua cand te-am cunoscut…era una din zilele mele proaste, una din zilele cand pur si simplu ma chinuiam sa inteleg fiinta umana…gandirea acesteia…si nu puteam ajunge la nici o concluzie…eram trista si confuza ca nu gaseam raspunsuri la intrebarile mele…Am vorbit cu tine si mi-a placut…nu stiu de ce…n-a fost nici pe departe o discutie interesanta…as putea spune chiar banala…dar mi-a placut…mi-a placut mult…Nici nu stiam cum arati si-mi era teama sa te vad…imi placea sa vorbesc cu tine si pentru mine deja insemna mult…trecusem de indiferenta…cuvintele tale imi captasera atentia si curiozitatea intr-un oarecare fel…si trezisera in mine dorinta de a continua sa vorbesc cu tine…straniu…in sfarsit doream ceva…Te-am vazut si mi-ai placut…nu pot sa spun ca a fost o dragoste la prima vedere…nu putea fi vorba de asa ceva…dar a fost totusi ceva…ceva care mi-a placut si m-a determinat sa trec total de la indiferenta la dorinta…si acel ceva s-a transformat treptat in ce simt acum…in ceva minunat…in iubire…Nu-mi aduc aminte exact momentul in care mi-am dat seama ca te iubesc…dar a fost unul din momentele noastre de cearta daca le-as putea numi asa…atunci a fost pentru prima data cand am simtit teama de a nu te pierde…si am realizat ca…desi nu vroiam sa se intample asta…m-am indragostit…Am lupat cu mine insami, am incercat sa ma autoconving ca nu poate fi adevarat, ca nu poate sa mi se intample asa ceva mie…dar a fost totul in zadar…era prea tarziu…nimic nu putea schimba ce simteam…Erai departe si eram sigura ca n-am sa te vad niciodata…ca n-am sa te ating niciodata…ca n-am sa-ti pot simti mirosul niciodata…eram sigura ca tot ce pot avea vreodata de la tine este o imagine la camera si cuvinte…dar am acceptat ideea si m-am multumit cu atat cat puteam avea… eram fericita in modul acesta…si sincer nici nu ma puteam astepta la mai mult…am considerat-o de la inceput o iubire imposibila…o iubire de la distanta mai bine zis…asta pana in ziua cand mi-ai spus ca vii …a fost ca o bomba…in cateva secunde…nu mai puteam gandi si nici bucura de ideea ca am sa te vad, ca am sa te simt…eram devastata la gandul ca vei pleca…si ca voi suferi enorm…nici nu venisei…si pentru mine erai deja plecat…a fost cumplit…stiam cat voi suferi, ceea ce s-a si intamplat de altfel din ziua cand ne-am despartit…Trecand peste socul primelor momente in care mi-ai spus ca vii si ca o sa ne vedem…sincer m-am cam indoit de venirea ta…si n-am crezut ca vei veni pana in momentul in care te-am vazut pt prima data.Parca se intampla ieri…era o zi friguroasa de primavara...una din acele zile cand iti doresti sa stai in casa si sa depeni amintiri…Si acum gandindu-ma la tine, o pala de caldura imi invadeaza intreaga fiinta, facandu-ma sa zambesc…pentru cateva clipe, nu mai simtit nimic…doar bucurie…bucuria ca te-am cunoscut...Continuam sa vorbesc cu tine la telefon, imi era teama ca vei inchide si incercam sa vorbesc cat mai mult…erau ultimele minute…minute lungi, apasatoare, ingrozitoare…ma tot gandeam : “oare va veni?”…nu stiu de ce dar tot timpul am avut senzatia ca nu vii…poate dintr-o dorinta prea mare de a fi cu tine, se nastea teama de a te pierde inainte de a te avea.N-am sa uit niciodata momentul cand te-am vazut…eram trista, speriata ca nu ai sa vii…nu stiam ce sa zic…cum sa reactionez…ma uitam la tine si credeam ca nu-i adevarat…nu pot sa spun ca aveam emotii…nu sunt emotiva…tot ce speram era sa regasesc in cel din fata mea barbatul de care ma indragostisem…nu puteam vorbi…nu putea sa-mi dau seama de ceea ce simteam… era pentru prima data cand incercam sa intrezaresc finalul acelei intalniri si nu reuseam…Am fost uimita vazandu-te emotionat,ma tot gandeam ce va urma…imi era sincer teama ca nu vei fi cel pe care eu il stiam si il iubeam…Eram cu tine acum , ma lipisem toata tremurand de tine, eram fericita, nici nu-ti poti inchipui cat de fericita...Drumul pana la hotel a fost infernal…parca nu se mai termina…eram nervoasa… si abea asteptam sa cobor din masina...N-am sa uit niciodata cand mi-ai atins mana pt prima data ,abea in momentul acela am stiu ca esti tu acela pe care eu doream sa-l intalnesc si ca intr-adevar te iubesc…tot ce-mi dorisem pana atunci am putut simti in acea atingere nevinovata…atunci chiar mi-am dorit sa ma iei in brate…sa te ating…Am simtit o mare usurare cand am coborat din masina ,am intrat in hotel si am urcat sus in camera…Prima atingereAm intrat in hotel si am urcat sus in camera … eram doar eu si cu tine … doar noi doi … in sfarsit singur … simteam un amestec de teama si bucurie … un amestec ciudat de siguranta si incertitudine … vroiam sa aman momentul dar sa-l si grabesc in acelasi timp … foarte ciudat … Nu stiu daca pot descrie in cuvinte ce am simtit cand buzele tale mi-au atins suav gatul … imi ardea tot corpul sau cel putin asta era senzatia care o aveam eu … si-mi era frig in acelasi timp … ma uitam mirata la tine si vedeam un amestec de gingasie si masculinitate … un om matur, dar in care inca mai exista copilul de alta data … ma fascina combinatia … Dupa cateva cuvinte schimbate … am realizat ca erai acelasi … si mi-a disparut orice urma de teama … ma refer la teama de a ma fi indragostit doar de o imagine cibernetica pe care sa nu o pot regasi in omul care era in fata mea … dar nu…nu putea fi vorba de asa ceva … erai acelasi … acelesi cuvinte … acelesi expresii … aceeasi atitudine … un pic cam emotiv … dar acelasi … in sfarsit te regaseam … si te smteam langa mine … tandru, grijuliu, gingas si totusi foarte masculin in acelasi timp … M-a impresionat forte mult grija ta… stiam ca esti genul care tinde spre perfectiune, in nici un caz nu narcisist, doar cu o mare dorinta de a nu gresi cu ceva, care sa faca impresie proasta … am stiu asta din prima zi cand te-am cunoscut … dar totusi m-a impresionat …Eram cu tine si ma consideram norocoasa si fericita … mainile tale imi atindeau corpul … atingerile ma ardeau … simteam dorinta sexuala la o intensitate maxima … asa cum nu mai simtisem alta data … te doream … te doream cu tot trupul meu … cu toata fiinta mea … stiam ca nu e bine ceea ce facem … dar am stiut asta dinainte de a veni tu si totusi am ajuns cu tine in pat … stiam si nu-mi pasa de nimic … cred ca pentru prima data in viata mea am fost egoista … in momentul in care erai langa mine … nu ma mai interesa de nimic … decat de ceea ce simteam eu si cu tine … eram singuri … simteam singuri … imi tot spuneam ca nu fac nimic rau si nu mai aveam nici un fel de remuscari … te simteam pe tine … erai cu mine … pentru prima data…te aveam langa mine…te doream mult..mult mai mult dacat sa te am langa mine … vroiam sa te simt facand parte din mine … Si asta am simtit in momentul in care…erai cu mine…erai al meu … eram o singura fiinta … tu si eu…doar o fiinta … respiram in acelasi timp cu tine … si-mi placea … imi placea mult … tremuram toata si ma chinuiam din rasputeri sa ma controlez … nu-mi placea ideea de necontrol asupra corpului meu si mintii mele … dar totusi nu ma mai puteam controla … ma intriga contradictia dintre ce simteam si autocontrol … Cred ca am pierdut controlul total la un moment dat…am simtit ca nu mai stiu de mine … ma uiatam la tine, te vedeam, te simteam si nu-mi venea sa cred, nu puteam sa cred ca esti cu mine…eram fericita…si totusi nu-mi venea sa cred…nu vroiam sa se termine…Stateam in pat, unul langa celalat … cu fata in sus … tristi si ganditori … tinandu-ne de mana … Simteam cum atingerea degetelor tale fierbinti imi ofera siguranta … ma simteam asemeni unui animal ranit si vulnerabil care nu stia inaca daca a gasit ocrotire … Lumina era stinsa … camera este inundata in semiintuneric …Era o liniste apasatoare … se aud doar respiratiile nostre … contopindu-se intr-una singura … prin minte imi trec mii de ganduri, mii de intrebari … as fi vrut sa le impart cu tine, dar nu vroiam sa sparg tacerea, acea tacere care ma apropia tot mai mult de sufletul tau … si ma departa in acelasi timp … Eram trista, trista ca urma sa ne despartim, Nu stiu cum de reuseai sa fii atît de calm uneori, de unde invatasei sa adopti linistea asta, de unde gasea taria de a nu ridica vocea impotriva relelor, de unde echilibrul, de unde compasiunea, de unde, cateodata, resemnarea. Ma tot rodea sa te intreb, sa-ti spun ceea ce gandeam, dar pe de alta parte ma întrebam daca nu-i mai bine sa tac, sa nu rup magia acelor momente de tacere … de gandire totodata … ma intrebam la ce se poate gandi omul de langa mine, omul care se jaca cu degetele mele … Am intors privirea spre tine … ochii iti straluceau ca doua luminite in semi intunericul camerei…La un moment dat ai adormit si ridicandu-ma lent dintre perne si primind in fata caldura privirii tale am stiut in acel moment ca te iubesc …Sincer cred ca te iubesc prea mult … si te-am dorit prea mult … ai trezit in mine ceea ce n-am avut niciodata … dorinta … erai atat de scupic … cat de mult mi-ai placut … Cred ca am trait in acele ore cat in restul anilor … poate ca altei femei i s-ar fi parut ceva normal, banal, dar eu nu am fost niciodata asa ......Am trait in acea noapte cea mai frumoasa poveste de dragoste si am crezut cu tarie ca nimeni,dar absolut nimeni altcineva nu ar putea sa experimenteze ceva asemanator … si-am regasit siguranta de care aveam nevoie.Fiecare clipa petrecuta cu tine m-a facut sa ma simt iubita si mi-a oferit certitudinea ca m-am daruit tie întru totul si ca viata mea are sens. Am simtit ca te iubesc, ce esti langa mine, doar cu mine, doar pentru mine. M-ai tinut in brate si m-ai ajutat sa inteleg faptul ca perfectiunea, asa relativa cum e ea, se atinge mai usor în doi. Am redescoperit ca pot sa cred in vise, in visele mele pe care le lasasem prada timpului si care nu s-au ofilit in intuneric …Posibil sa fi fost doar clipe de iubire banala … dar tu ai stiut sa extragi fantasticul … sa extragi esenta unui parfum ce miroase a dragoste ........ M-am trezit a doua zi… inghetata… tremurand m-am apropiat si am privit pe fereasta… razele soarelui parca zambeau…plangeau… stiam ca va veni momentul departiri..ma trezeam parca dintr-un somn lung… visam… doream… iubeam… simteam… traiam…
Alete insemnari din blog
test
Acuma stiu ca nu te-ai urcat in acel tren al iubirii spulberate … stiu ca te-ai intors, mi-ai sters lacrimile si mi-ai sarutat ochii. Si mai stiu ca, daca te vei urca vreodata in acel tren, eu n-am sa fiu femeia de pe peron … ar fi prea dureros sa privesc cu seninatate cum te
cicatricile nu plang, ele doar zambesc cu lacrimi degeaba ne chinuim sa le inchidem, sa le ascundem, sa le vindecam...unele rani nu se vindeca niciodata... plasturii nu folosesc la nimic, medicamentele sunt ineficiente si orice alta metoda la care apelam disperati nu da nici un rezultat..mai bine
Tu..imi spui neatza in fiecare zi..Tu..imi spui noapte buna in fiecare searaTu..esti mereu la capatul celalaltTu..esti mereu aici,in sufletTu..ma faci sa zambescTu..ma iubestiTu..ma ai in sufletTu..ma suporti in fiecare ziTu..esti jumatateaTu..esti mai puternicTu..imi aduci soarele atunci cand e
Am fost pe punctul de a cadea in prapastie.De a fi nevoita sa te las de mana,sa te pierd. Sa traiesc fara tine. Fara noptile cu tine,fara zilele cu tine,fara orele cu tine,fara vocea ta.Infern. Mi-am imaginat o lume fara tine. O lume in alb si negru. O lume fara ingeri. O lume fara noi. Pustie. In
