Ele doar zambesc

ich und ich

dragostea se castiga, respectul se merita.....

20 Mar 2009

cicatricile nu plang, ele doar zambesc cu lacrimi degeaba ne chinuim sa le inchidem, sa le ascundem, sa le vindecam...unele rani nu se vindeca niciodata... plasturii nu folosesc la nimic, medicamentele sunt ineficiente si orice alta metoda la care apelam disperati nu da nici un rezultat..mai bine invatam sa traim cu ele, sa invatam ca fac parte din noi si nu vor disparea niciodata. vor fi mereu acolo. ca sa ne aduca aminte de ceea ce am fost odata. nebuni fara minte, exponenti vii ai "carpe diem"..cateodata rana se face simtita, mai sangereaza, mai ustura, mai doare. dar nu e minunata durerea asta care te face sa te simti viu si plin de povesti, plin de altii?..cateodata o uram si ne uram ca am fost in stare sa o facem... e ca revolta impotriva celor care ne-au facut... si e naiva si simpatica revolta asta...cel mai sanatos ar fi sa o acceptam, dar suntem oameni si ne place sa avem obiceiuri nesanatoase, care ne fac rau. si atunci ne chinuim si rasputeri sa scapam de ea.. dar nu facem decat sa o adancim.. si sa o expunem in fata tuturor ca sa o poata studia si cataloga.. si apoi arata cu degetul..eu invat sa o accept pe a mea, invat sa traiesc cu ea. pentru ca stiu ca nu are de gand sa se vindece.. si poate nici eu nu am chef scap de ea, deocamdata... In timp am invatat sa traiesc cu "cicatricile" mele...nu cred ca exista om care sa nu aibe, se mai intample sa si zambeasca stramb cand imi dau tarcoale amintirile,...lacrimi, nu le mai dau, le-am catalogat pe fiecare cu " a fost odata", fiecare are cutiuta ei cu nume, data, detalii si le-am pus pe un rand de rafturi ale sufletului meu intr-o parte pe care pe cat posibil o ocolesc cu gandul si amintirile mele...e un mod de a "supravietui" cu ele impreuna, si, e adevarat, fac parte din noi si intodeauna au grija, intr-un mod sau altul, sa ne reaminteasca ca....exista ! As vrea sa dau uitarii tot ce ai adus vreodata in viata mea…dar mi-e greu sa ma iert ca nu am putut sa te pastrez.Acum nu mai are rost sa bat din nou la porti inchise…”te rog nu-ti feri privirea”…simt chemarea ta in noptile reci dar nu-ti mai pot raspunde,simt glasul tau in negura suferintei dar nu te mai aud si as vrea sa te ating cand sufletul imi plange dupa iubire…as vrea sa fiu dorul care sa-ti arda inima…?…as vrea dar nu pot sa sa mai vreau…nu am voie sa te mai cer…Stii cine am ramas acum?…glasul randunelelor in prima zi de primavara,stropii grei de ploaie ce cad din rasul norilor,vantul ce adie usor in noptile de vara…tacerea de dincolo de fereastra…iar daca ma cauti..vei sti oare sa ma gasesti? Exista lucruri care nu se pot recupera…o piatra dupa ce ai aruncat-o…o vorba dupa ce ai spus-o…o sansa dupa ce ai pierdut-o…timpul ce-a trecut…iubirea…pentru cel ce nu crede in ea…

Alete insemnari din blog

Adio suflet drag

L-am sarutat cu drag si l-am asezat alaturi de sufletul meu.L-am incalzit cu dragoste, l-am hranit cu dezmierdari.L -am pastrat inauntrul meu .Nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul aproape renunta la viata, au fost momente in care eu aproape renuntam la lupta.E acelasi suflet pur

Iluzia mea

Desi totul merge asa de bine,si nu am motive sa ma simt rau ,totusi ceva ma retine ca zambetul sa imi radieze astazi obrazul...Nu stiu poate ca asteptam sa imi scri,poate ca inca ceva din mine iti va apartine ,cu sau fara vointa mea....Ma straduesc cat pot a mi te scoate din gand si din

De ce

De ce te-as urä!!!Pentru ca in afara de orgoliu iti urmaresti doar interesul si nu accepti un refuz.Pentru ca ranesti intentionat cu cea mai mare usurinta.Pentru ca esti superficial.Pentru ca ai aparut in viatza mea si m-ai rascolit total.Pentru ca lumea mea se invartea

Magie

Nu am inteles niciodata de ce il cred mereu...si nici el nu a inteles asta.Nu am inteles niciodata de ce ma face sa ma simt asa....de ce are efectul asta asupra mea.parca ma hipnotizeaza....cand sunt cu el,nu ma mai gandesc la nimic altceva.suntem doar noi doi si trupurile noastre

Globul de cristal

Cred ca nu doar odata ci de mai multe ori mi-am creat o lume a mea in care am fost fericita.Un fel de glob de cristal pe care daca il agiti cad fulgi de zapada.Eu am fost mereu omuletul din mijlocul globului.Uneori oamenii m-au "zguduit" atat de tare incat fulgi mari si reci de