Eu si suferinta mea

Durerea din inima

"increderea in oameni te poate costa fericirea."

08 Feb 2009

Am ajuns aici din intamplare...sau poate ca am vrut sa ajung aici, sa pot spune cuiva ce e in sufletul meu, cat de dureros poate sa fie sa constati ca nu ai prieteni, ca toti cei pe care ii considerai prieteni sunt de fapt niste indivizi care isi vor urma cursul vietii indiferent de existenta ta, indiferent de cat te pot face sa suferi. Am ajuns la concluzia ca oamenii iti devin prieteni doar din interes...si atat timp cat ei vor avea ceva de castigat iti vor ramane prieteni, dar atunci cand iti vine si tie randul sa ai nevoie de un umar, de atentie, de o imbratisare.....fiecare isi va vedea de viata sa ca si cum tu nu mai existi....s-au sters cu buretele toate acele clipe petrecute impreuna la bine. E dureros sa constati ca atunci cand ai avut incredere in oameni....ai gresit. Sincer, trec printr-o perioada foarte grea, mi-e frica sa nu clachez, mi-e frica sa nu ma imbolnavesc; deja am trecut de faza unei prime crize de nervi, am plans pana n-am mai avut lacrimi, mi-am petrecut ziua de nastere plangand in casa...pentru ca prietenii mei aveau prioritatile lor....desi eu la randul meu, am fost tot timpul alalturi de ei, la bine, la rau....oricand au avut nevoie de mine. Oricat de mult as vrea sa pastrez aparentele mi-e imposibil...stau inchisa in casa. Iubitul meu e o persoana foarte introvertita. El nu stie sa tina pe cineva in brate, sa-i aline durerea, sa asculte...pentru ca si lui i-au fost ucise la un moment dat sentimentele. Il inteleg, dar am ajuns la marginea prapastiei si mi-e frica sa nu cad.Probabil asta e un strigat de ajutor.....