Despre...

toata lumea o face... si toata lumea o minte...

Dragostea posesiva

19 Nov 2008
Gelozia, in forma ei patologica, are de multe ori finaluri tragice. Cu toate acestea, oamenii continua sa creada ca dragostea este o posesiune, ca obiectul iubirii le apartine in totalitate. Acest drept de proprietate merge atat de departe incat ideea ca cineva s-ar putea bucura de “proprietatea” lor li se pare un furt de neiertat.   “Casnicia este o poprietate deoarece este printre putinele posesiuni la care ai acte”, ar spune unii oameni. Ai acel act care te leaga de o persoana in fata statului, insa acel act nu specifica si faptul ca persoana iti apartine in totalitate. Mai mult chiar, cineva ar trebui sa le explice acestor oameni ca actul respectiv poate fi rupt oricand, iar “proprietatea” isi poate face frumos bagajele si se poate muta la alt “stapan”.  Atunci cand iubesc, oamenii au tendinta sa devina extrem de posesivi. Insa nimeni nu poate fi proprietarul altei persoane. Dragostea posesiva nu dureaza! Ea dureaza atata timp cat dureaza pasiunea. Dar pasiunea se duce si ea cu timpul si, in cel mai bun caz, ramane iubirea si respectul.   In cazul iubirii posesive respectul nu prea exista. Pentru ca iubesti acea persoana atat timp cat este a ta, cat este langa tine, si cat timp te iubeste. Ori, prin ingradirea personalitatii sale practic, ii negi dreptul la a fi altceva decat partenerul tau. Dar aici nu exista respect. Iar odata ce s-a dus pasiunea, cel "posedat" isi ia deodata “valul de pe ochi” si spune – 'Gata! Pana aici.'  Da, mai exista si acei barbati ce se supun de buna voie comportamentului partenerei. In principal dintr-o frica de a se impune in fata ei. Dar daca tu, cel posedat, ai pune piciorul in prag, ai putea realiza ca cea de langa tine nu este chiar asa cum credeai. Insa atat timp cat tu o lasi sa-si manifeste gelozia si autoritatea asupra ta, nimic nu se va schimba.  Intr-adevar, unele din ele, oricat ai incerca tu sa le explici, chiar nu inteleg. Insa acestea, dupa parerea mea, vor muri singure. Relatiile posesive niciodata nu dureaza. Barbatul, la un moment dat, isi va da seama si va riposta. Da, exista si cazurile in care, chiar daca nu ii place sa stea sub papucul iubitei, va accepta situatia pentru ca o iubeste prea mult. Numai ca nici asta nu dureaza la nesfarsit.   Pentru ca barbatul, pe la vreo 30 de ani, are un fel de revelatie. Cand se va duce pasiunea, cand va interveni, nu neaparat monotonia, dar va intra in acea relatie stabila in care intri dupa cativa ani, incep sa conteze mai multe lucruri, nu numai sexul si dragostea. Incepi sa te gandesti cum e sa traiesti langa persoana aia, cum te-ntelegi cu ea, pe mai multe planuri, cum o plac parintii tai, prietenii tai, cum este educata si asa mai departe.  Iar daca persoana respectiva a fost posesiva pana atunci, ai doua optiuni: o parasesti direct sau ii spui: “Pana aici! Te schimbi sau ma schimbi (cu altul).”

Alete insemnari din blog

Toata treaba asta cu sexul e over-rated. Pentru ca toata lumea o face si, pana la urma, toata lumea o minte.  De ce trebuie sa existe acest dublu standard? De ce, atunci cand vine vorba de numarul persoanelor cu care ai intretinut relatii sexuale, barbatii exagereaza numarul, in timp ce

Cand vine vorba despre sexul la prima intalnire parerile sunt intotdeauna impartite. Multi spun ca, daca barbatul isi doreste ceva mai mult de la o femeie, va fi reticent daca aceasta accepta sa faca sex din prima. Cica nu s-ar mai intalni a doua oara cu ea, luand-o ca pe o femeie usoara. 

Barbatii nu barfesc. Niciodata. Barfa este o chestie feminina. Barbatii discuta… doar discuta…  Exact, “si lupu’ invelea marmota-n ciocolata”.   Barbatii barfesc mult mai mult decat fetele. E sportul lor preferat. Si stim cat de mult le place barbatilor

Recomandari