d'ale mele...

nu pot sa imi dau seama de ce a tebuit sa astept 30 de ani ca sa il intalnesc!!!unde a fost pana acu

Apatie

25 Mai 2007
Ce zi minunata de vreo doua ore ploua fara intrerupere. Aerul curat si mirosul fierbinte al pamantului mi-au intrat pana in oase.Nu stiu de ce dar...Zambesc, nici asta nu stiu de ce.... Strada a ajuns pustie. Zgomotul frunzelor imi insoteste gandurile; nu pot avea nici un secret fata de acesti copaci. Vor discuta intre ei tot ce au auzit de la mine pana cand furtuna va inceta, apoi va mai adia vantul, dar nu vor mai avea forta necesara sa-mi duca gandurile pana in celalalt capat al lumii....Am obosit si-mi este frig. Apa mi-a patruns pana in oase si nu mai simt decat rece. Furtuna a incetat de vreo zece minute, doar cativa stropi mai incearca din cand in cand sa-mi demonstreze ceva, sau sa ma sperie. S-a facut tarziu. Ma voi indrepta spre acasa si voi astepta....Pe drumul de intoarcere mi-a fost rusine de copacii care nu mai puteau discuta intre ei, dar cand treceam prin dreptul lor, fiecare ma intreba ce mai fac, sau unde ma duc. Au prins curaj. Stiu prea bine ca le este frica de furtuna; in majoritatea cazurilor, in nici cinci minute de ploaie apriga, multi dintre ei raman fara crengi. O asemenea creanga mi-a soptit ca are ceva pentru mine. M-am aplecat asupra ei si am intrebat-o mai multe lucruri. Era prea epuizata ca sa-mi mai poata raspunde. Dupa cateva minute de agonie mi-a lasat doua lacrimi in palma, si-a scuturat putin frunzele si a murit. Am ajuns acasa. Luminile sunt aprinse in toate camerele. Asta nu inseamna decat un singur lucru: ca imi voi arunca umbrela si voi sari in bratele iubitului meu asteptand prima raza de soare...

Alete insemnari din blog

Sunt obosita, dragostea mea. atat cat poate fi o haina pe care o imbraci o singura data apoi o parasesti in dulap si moliile se adapostesc acolo unde ti-ar fi stat pieptul, gatul, omoplatii..... si aripile lor sunt degetele mele care te mangaie in gol.... sunt malformata, trista, atinsa de iarna

Foc si gheatza, fire and ice. Asta sunt. Uneori gandul din mine tace, alteori inima inceteaza sa bata, alteori imi urla in piept si mii de ganduri mi se zbat sub pleoape. ....Foc si GHeatza, inflacarare si tristetze.... PUtere si slabiciune, furie si stare de calm, iubire si ura…vorba aia,

...picaturile de apa imi ating pielea si incep sa se prelinga usor in jos dandu-mi o senzatie placuta de caldura....mainile lui aluneca incet pe corpul meu si imi ating sanii usor...coapsele...inchid ochii si ii simt buzele pe gatul meu...vreau sa il sarut si ma amageste...hmmm....ma face sa il

Mi-am adus aminte cum e sa nu mai simti nimic. Si sa iti doresti sa asculti un cantec trist. Mi-am adus aminte cum ma simt de obicei.....Ochi umezi, maini ratacitoare, priviri care nu duc niciodata nicaieri. Asteptari inutile. De la viata. De la urmatoarea zi. Intr-o ultima instanta... de la mine.

Imi pare asa ciudat, c-avem atata vreme pentru ura, cand viata nu-i decat o picatura intre acest moment si celalalt...si e de neinteles de trup ca nu culegem flori, ca nu privim la cer mai des, ca nu iubim, noi, care atat de repede murim... Sa te caut, de-as putea macar sa-ncerc ...sufletu-mi nebun

Recomandari