Cuvinte nespuse...

intelege-te si accepta-te exact asa cum esti!

INCEPUTUL SFARSITULUI

24 Ian 2008
                     Vei citi despte fapte si stari care ti-au fost straine pana acum.                          Mi-as dori enorm sa te imbratisez, sa te sarut insa simt ca nu mai pot face asta. Nu ma mai pot preface ca totul este OK, nu mai pot fi la fel de optimista ca inainte, asa ca nu te mai intreba de ce iti par distanta uneori.                           Te vreau la fel de mult langa mine si as fi in stare sa fac multe pentru asta insa nu e drept ca numai unul sa dea si celalat sa primeasca, nu mai gasesc forta necesara pentru a trece peste toate astea si a continua asa ca pana acum.                         Nu ti-am cerut decat cuvinte.... si mi le-ai dat. Am inteles.... Ia inchipuie-ti : daca ti-as fi cerut o dovada?! O dovada ... ? poate asta e intrebarea... Tu nu ma iubesti - trebuie sa accept asta!                         Inca nu o pot accepta si nu pot nicidecum trai cu asta chiar daca nu te voi mai vedea.                       Dualitatea starneste conflictul interior - o parte din mine se vrea satisfacuta, adica vrea sa primeasca macar atat cat da, vrea sa fie impacata cu mine, cu ceea ce fac, cu rolul jucat in viata mea si a altora; egoismul poate sau dragostea de sine dicteaza : " Meriti sa fii iubita si apreciata!"                    E crunt - sa nu crezi ca-mi este usor sa renunt asa la tot ce a fost intre noi... de curand insa, scuturand haloul gri, sufocant care ma invaluia, mi-am dat seama ce vreau. Vreau sa fiu asa cum se cuvine: dreapta, vericala, modesta in ganduri si dorinte, pentru ca sunt mult prea "femeie" pentru a-mi dori ceva din cale-afara de deosebit. Iar a-ti dori sa fii iubit e chiar una dintre nevoile fundamentale care se cer satisfacute.                   Cum tu nu-mi poti da decat o parte din toate astea, insa nu esentialul, cred ca cel  mai bine ar fi sa spunem lucrurilor pe nume si sa ne comportam in consecinta.

Alete insemnari din blog

                  Astazi am mai scris inca o fila din viata meacu lacrimi si sentimente. E tare greu sa spui ce gandesti oricum si oriunde , mai ales cand te gandesti si la celalt. Sunt nedreapta ca am facut-o cu

               Cum poti afirma ca "tii la cineva" cand nu cunosti ce inseamna mila sau compasiunea, nu cumva inseamna ca nu simti nimic atunci cand persoana respectiva e trista sau

          Astazi l-am reintalnit, dupa 2 luni de vacanta. S-a schimbat intr-adevar, numai "noi" am ramas la fel. MI-a spus de multe ori ca i-a fost dor de mine...nu-mi venea sa cred ca spune asta, cand inainte era asa de greu sa spuna cuvintele

EL:"Nu stiu daca merita efortul de a scrie acest mail. Cu toate acestea am sa-ti insir cateva ganduri care imi frecventeaza destul de insistent intelectul. In primul rand vreau sa-ti comunic ca modalitatea pe care ai ales-o de a ma inlatura din viata ta a fost profund dezonorabila. Dar nu-ti

EL:Buna!Probabil nu te asteptai sa mai auzi de mine vreo data, dar nu pot sa-mi scot din minte ultima nostra conversatie. De aceea indraznesc sa te deranjez cu acest e-mail si sa-mi cer scuze in cel mai sincer mod pentru unele lucruri pe care le-am scris. Eram intr-o pasa foarte proasta si cred ca

Recomandari