Cuvinte nespuse...
intelege-te si accepta-te exact asa cum esti!
DOAR CUVINTE...
24 Ian 2008
EL:"Nu stiu daca merita efortul de a scrie acest mail. Cu toate acestea am sa-ti insir cateva ganduri care imi frecventeaza destul de insistent intelectul. In primul rand vreau sa-ti comunic ca modalitatea pe care ai ales-o de a ma inlatura din viata ta a fost profund dezonorabila. Dar nu-ti voi face eu acum educatie.Daca, dupa tot ce a fost intre noi, ai considerat ca asta e tot ce merit -un SMS- asta e. Banuiesc ca ar trebui sa ma simt norocos ca am primit si atat. Ai avut modele "demne de urmat" in sensul acesta.Despre motivele invocate...sunt, dupa mine, de-a dreptul jenante. Ma intriga totusi motivul pentru care te-ai deplasat pana aici... Doar pentru a-mi oferi un ultim moment de intimitate, o ultima intalnire personala sau pentru a-ti oferi tie inseti ceva... nu stiu... Si probabil nu voi sti niciodata.In ultimul rand as dori sa-ti confirm apartenenta la "valorile" generatiei din care faci parte. Am sperat ca voi putea sa-ti arat o alta fata a vietii: una fara idei preconcepute si fara stresul unei relatii conventionale plina de stangacii mediocre si "obligatii" cretinopate.Mentionez ca am ales aceasta cale de comunicare pentru a te scuti de hartuieli penibile-de care ai avut parte din belsug de la altii. Faptul ca nu mai doresti o comunicare directa cu mine transpare din intregul tau demers, asa ca am incercat sa evit crearea unor neplaceri reciproce total neavenite si inutile.In final sper sa nu ajungi sa regreti alegerea facuta si sa merite cel pentru care ai aruncat la gunoi tot. Ai actionat rece si premeditat asa ca... nu cred ca se va intampla. Macar ti-am oferit o diversitate fata de anostitatea vietii cotidiene si ,poate, cateva momente placute . Iti multumesc pentru rabdare...Asta a fost tot...EA:Tot timpul m-am intrebat daca merit si eu ceva .....dupa indelungi incercari de a-mi raspunde la aceasta intrebare am conchis ca....ar fi bine sa nu ma mai gandesc, sa ignor acest aspect din moment ce asta am facut inca de la inceput cand stiam ca esti cu cineva. Cu toate astea am continuat...sa te vad, sa petrec timp cu tine sa tin la tine....pana cand mi-am dat seama ca mi-am pierdut capul nebuneste... Da! E adevarat! Am incercat sa te "urmez" insa nu ma pot lauda ca mi-a iesit ....eu nu sunt si nu voi putea fi niciodata rece, fara a cunoaste compasiunea, dragostea si grija fata de semeni (de aici excluzand compatimirea si tu stii bine la ce ma refer). Niciodata nu m-am bucurat sa aud ca ti s-a intamplat ceva rau ... si m-au ranit de fiecare data cuvintele tale adresate generatiei din care fac parte. Ca idei insa nu cred ca sunt nici pe departe aproape de generatia in care ma " clasezi" tu, sunt tare curioasa ce te-a impins sa scrii asta. Esti absolut convins ca e asa? Te intebi daca merita efortul sa-mi scrii mailul?!!! Nimic mai dureros pentru mine ca la acel jalnic sms si care a fost lucrul care s-a rupt cel mai greu din mine, sa nu primesc macar doua vorbe sau un semn care sa-mi spuna ca iti pasa..... Ce mai pot spune acum?! A fost singurul lucru care mi-a trecut prin cap, pe tot parcursul drumului cand nu imi puteam stapani reactiile si gandurile.... Nu "te-am inlaturat" din viata mea, nu voi putea face asta niciodata, indiferent cat m-as stradui, ai insemnat de mai bine de 4 ani mult prea mult pentru mine ca sa incerc macar sa fac asta! Eu nu stiu ce sa zic despre "ce a fost intre noi" si nici tu nu cred ca stii....pentru ca atunci cand te-am intrebat nu mi-ai spus nimic care sa ma lamureasca... a fost greu , crede-ma sa-mi reprim toate simtamintele in ultima noapte petrecuta cu tine, dar comportamentul tau "firesc" de rece m-a ajutat. Te intrebi de ce m-am deplasat?! Pentru ca am vrut sa vin, pentru ca imi lipseai, pentru ca vroiam sa vad cum va fi reintalnirea sa vad cum esti, cum "suntem"..... si m-am convins .... toate erau neschimbate, tu ma tratai la fel de distant, ma tineai departe de tot ce tinea de viata ta interioara, de TINE, de cel de care eu aveam cea mai mare nevoie... Nu iti doresc niciodata sa ti se intample asta, sa vezi si tu cum e sa incerci sa te apropii de cineva si tot timpul sa fii tinut la distanta. E descurajator.... Si eu am continuat totusi atat cat am putut sa ignor anumite aspecte ale "relatiei" noastre. Din pacate toate nemultumirile nu pot duce la ceva bun.... Am avut aproape un an de zile lipsit de stress in care mi-am permis sa ma gandesc is la viata mea personala si am realizat ca toata viata mea si asa-zisele mele relatii au fost un dezastru din simplul motiv ca nu am stiut ce vreau... Am gasit insa, intr-un final un raspuns la aceasta intrebare: Vreau o relatie normala. Vreau o relatie bazata pe comunicare, pe complicitate, pe incredere, pe intelegere, pe compasiune, pe interese comune....chiar daca se va baza mai putin pe dragoste.... Intre noi nu mai exista comunicare de multa vreme si m-am incapatanat sa nu observ asta ( cu mult inainte de a pleca din Iasi) pentru ca eu te iubeam si atunci imi era suficient. Cu timpul insa mi-am dorit mai mult, tu ai stiut sa ma tii la distanta , eu ti-am cautat tot felul de scuze ...pana la un moment dat cand mi-am zis : " Cred ca merit mai mult!" Daca am gresit sau nu spunand asta ramane de vazut. Mi-as fi dorit sa-mi spui ceva, mi-ar fi dorit macar sa-mi arati ca te doare acel SMS idiot pe care l-ai primit....dar ...nimic.... Nici nu stiu de ce m-am asteptat la asa ceva tocmai din partea ta, un monument al tacerii, introvertirii si discretiei... NU am spus niciodata ca nu mai doresc o comunicare directa cu tine, nu stiu de unde ti-a venit ideea asta, de altfel, inainte de a ne desparti la gara, ti-am spus ca ne vedem in august. Si eu chiar voi vrea sa te vad atunci cand voi veni in Iasi, sper sa mai vrei si tu. Nu am actionat rece, esti rau ca imi scrii asta, poate un pic premeditat daca stam si ne gandim ca,de cand ai venit tu la mine,la Buzau, comunicarea intre noi a fost f slaba.Si nu cred ca ma fac singura vinovata de asta. In rest , ce as mai putea spune?! Se pare ca 250km au fost suficienti sa te indeparteze definitiv de mine si sa stearga cam tot ce am incercat sa definim peste ani. Am sa inchei patetic , jalnic, asa cum ma crezi tu , o lasa , fara curaj, fara coloana vertebrala. Si mai ales fara....ingradiri idioate....... :TE IUBESC, INTR-UN MOD SFASIETOR, FARA SPERANTA , FARA COMPLICITATE, FARA RASPUNS....
Alete insemnari din blog
Golit de ganduri, de aspiratii, de iubire "gandul meu " - sufletul care imi vorbeste atunci cand il ascult , acum tace. De ce oare? Dupa tot ce a fost nu mai are oare puterea sa
Astazi l-am reintalnit, dupa 2 luni de vacanta. S-a schimbat intr-adevar, numai "noi" am ramas la fel. MI-a spus de multe ori ca i-a fost dor de mine...nu-mi venea sa cred ca spune asta, cand inainte era asa de greu sa spuna cuvintele
Cum poti afirma ca "tii la cineva" cand nu cunosti ce inseamna mila sau compasiunea, nu cumva inseamna ca nu simti nimic atunci cand persoana respectiva e trista sau
EL:Buna!Probabil nu te asteptai sa mai auzi de mine vreo data, dar nu pot sa-mi scot din minte ultima nostra conversatie. De aceea indraznesc sa te deranjez cu acest e-mail si sa-mi cer scuze in cel mai sincer mod pentru unele lucruri pe care le-am scris. Eram intr-o pasa foarte proasta si cred ca
Vei citi despte fapte si stari care ti-au fost straine pana
Recomandari
Newsletter Ele.ro
