Cupidon
"cand iubirea va face semn, urmati-i indemnul..." (khalil gibran - profetul)
TRANSFORMAREA GELOZIEI IN IUBIRE
21 Mai 2008
Lavinia simtea ca între sotul ei si Emilia, prietena ei cea mai buna se înfiripase ceva mai mult decât o prietenie ca aveau suflete asemanatoare, sensibile, ca erau amândoi artisti si se întelegeau pe un alt plan în care ea nu putea patrunde decât ca o spectatoare. Vedea ca se iubesc iar inima ei devenise un vulcan gata sa erupa. Se fereau de ea, se fereau chiar si de ei însisi dar ea întelesese deja. Îi iubea pe amândoi si se lupta din rasputeri cu sentimentele contradictorii care se nasteau tot mai mult în inima ei. Se întreba adesea de ce se petrec astfel lucrurile, ce trebuie sa înteleaga din toata povestea asta cu atractia lor, si ce ar trebui sa faca. N-avea nevoie de confirmare dar, Dumnezeu asa a vrut sa afle. A gasit într-o zi adresa lui de mail uitata deschisa. Câteva clipe a ezitat dar apoi a deschis ultimul mail trimis de el si a citit:„Îmi ard buzele de dorul tau. Nu mai pot mânca pentru ca mi se pare ca sterg amprenta buzelor tale, nu pot sa dorm fara sa te visez, nu pot sa ma gândesc la altceva minunea mea decât la tine. Nu vreau sa construiesc aceasta relatie cu tine pe nefericirea nimanui si îti înteleg temerile, sentimentele contradictorii. O parte din mine urla de dorul tau si alta ma mustra, ce sa fac? Nu vreau sa ma simt vinovat pentru sarutul divin care l-am trait. S-a petrecut, nu putem sa-l stergem pur si simplu sau sa ne comportam ca si cum nimic nu s-ar fi întâmplat.” N-a putut sa citeasca mai departe. Era o suferinta pe care o intuise numai iar acum i se dezvaluia întreaga, nuda, ca o pedeapsa. Într-o noapte la scurt timp dupa aceea Lavinia a avut un vis ciudat, care i s-a parut a fi foarte real si, desi a fost scurt, a tulburat-o foarte mult. L-a notat într-o agenda tocmai pentru a retine toate detaliile:„Eram o femeie cu parul lung, carunt destul de batrâna. Ma aflam într-un fel de bucatarie, aranjam câteva pahare pe o tava si preparam o bautura pentru musafirii care ma asteptau în salon. Dintr-o sticluta am picurat într-unul dintre pahare o licoare. ``Asta-i va desparti, gândeam. Nu se poate casatori acum fata mea cu flusturaticul asta, si-ar distruge viata``. Apoi m-am întors în salon. Pe un fotoliu statea Emilia, care acum era o fata frumoasa, de vreo16 ani, fiica mea, si în picioare, lânga ea, un tânar care era nimeni altul decât Matei, sotul meu de acum.”S-a trezit îngrozita de ceea ce visase si, desi fusese o secventa extrem de scurta o tulburase prin grozavia intentiilor sale de atunci. Faptul ca avusese astfel de leacuri, ca se ocupase în trecut, cândva, într-o alta viata de magie neagra o speria. „Cine stie ce am mai facut daca am avut în mâini o asemenea forta?” se gândea.Ceruse sa înteleaga, e adevarat, si acum, dupa acest vis îsi dadea seama ca dragostea dintre ei era un element karmic, o pedeapsa pentru ea, pentru ca îi despartise cândva prin mijloace necurate încalcându-le liberul arbitru. Se gândea cu groaza ca poate mai facuse rau si altor persoane...si da, i se parea corect sa plateasca pentru asta. Începuse sa scrie poezii; era singura modalitate de transformare a gândurilor pe care o învatase... dar a descoperit într-o zi ca nu era singura care folosea aceasta... „terapie”: „Frumoaso ti-s ochii asa de-albastriCa universu-ntreg cu tot cu astriSe mira c-a nascut o stea Într-o privire de femeie, în privirea ta.”Erau versuri scrise de Matei pe o bucata de hârtie pe care o gasise întâmplator printre lucrurile lui. Îsi amintea ochii ei albastri , zâmbetul, prospetimea chipului Emiliei din ultimul timp, modul în care rosea usor de fiecare data când Matei i se adresa... ``Doamne cum pot sa condamn fiintele pe care le iubesc atât de mult pentru ca vor sa fie fericite ori ca s-au îndragostit”, se gândea. „Sunt frumosi amândoi.... atât de frumosi.... Doamne ajuta-ma! As vrea sa nu distrug iubirea din ei dar nici iubirea din sufletul meu. E oare cu putinta?``Analiza la nesfârsit sentimentele ei fata de Matei: îl iubea, însa altfel acum dupa sapte ani de casnicie. Nu mai simtea pasiunea aceea din adolescenta se transformase într-o iubire tandra, ocrotitoare, aproape materna. Suferea atunci când descoperea ca se neglijeaza desi se straduia din rasputeri sa nu-l certe, sa nu fie cicalitoare. Îsi dadea seama ca si iubirea lui pentru ea se transformase în prietenie. Îi placea sa fie împreuna, sa mearga la plimbare, sa se joace, sa comenteze vreun film, sa viziteze expozitii sau chiar sa mearga cu ea la cumparaturi dar simtea apoi nevoia sa fie singur. Nu mai manifesta fata de ea acea pasiune, acea dorinta irezistibila de a o strânge în brate. Ea credea ca viata l-a schimbat, ca nu mai poate fi pasional. Nu-si dadea seama daca si ea se schimbase în privinta asta însa avea nostalgia trairilor intense de la începutul relatiei când efectiv simteau ca tot universul este al lor. IILavinia cauta pe internet locuri de munca în strainatate pentru ca îsi dorea sa plece macar pentru o perioada undeva departe si sa îi lase sa-si traiasca iubirea. Stia ca lucrurile se pot aranja în defavoarea ei dar era pregatita chiar si sa divorteze numai sa nu se mai simta vinovata ca e o piedica în calea iubirii lor. Îi multumea lui Dumnezeu ca amânase pâna acum sa faca copii. Nu voia suferinta, lacrimi, nu voia sa le fie o piedica si mai ales refuza sa aiba sentimente negative fata de ei. Stia ca nimic nu mai poate fi ca înainte dar cel putin se consola cu ideea ca nu vor exista certuri. Voia sa plece departe si sa uite, sa le spuna ca nu se mai poate întoarce. Nu se gândea la altceva.A urmat o vreme în care dadea tot felul de probe, teste, dar înca nu se hotarâse. A fost pur si simplu fericita când unul dintre sefii ei i-a propus un stagiu de perfectionare de sase luni în Italia. Avea mult de munca dar asta o ajuta enorm sa uite de conflictele afective din inima ei.A plecat în luna august. Evita sa se gândeasca la altceva decât la proiectele si lucrarile pe care le avea de facut si reusea sa se comporte normal pâna într-o dimineata când s-a trezit plângând. Visase ca era acasa la parinti singura si ca auzea gemete într-o camera alaturata unde stia sigur ca nu e nimeni. Deschisese usa acelei camere si îl vazuse pe Matei facând dragoste cu Emilia. Ei nu o observasera. Era uluita de pasionalitatea cu care se iubeau precum si de trairile ei. Privind-o simtea ce simte ea si îsi dadea seama ca ea nu avusese niciodata orgasm, ca era aproape frigida. S-a trezit cu o stare cumplita. Ghearele geloziei sfâsiau lent ceata ochilor ei plânsi, pieptul i se crispa dureros si avea senzatia ca-i zvâcnesc tâmplele, ca-i va exploda capul... S-a ridicat si aproape s-a târât la baie, sub dus. Rafalele de apa rece i-au cutremurat tot corpul. Cauta sa nu se mai gândeasca la nimic, sa opreasca suvoiul acela de gânduri dureroase focalizându-si toata atentia asupra trupului. S-a chircit însa într-un colt în final si a izbucnit în plâns. ``Pâna când o sa ma mai las torturata de astfel de imagini? Trebuie sa fac ceva! De fapt sunt geloasa! Doar am refulat în subconstient, Doamne, ce sa ma fac?`` A oprit apa si s-a înfasurat în prosop. ``Teoretic pot avea si eu astfel de stari de orgasm. De fapt nu exista femei frigide ci doar barbati care nu stiu sa le provoace placere``, citise asta undeva... nu-si amintea unde. Din acel moment însa a început sa-si puna problema ca nu se cunoaste suficient pe ea însasi din punct de vedere erotic. Ceea ce crezuse ea pâna atunci ca este orgasmul era o palida placere pe lânga ceea ce traise în vis atunci când se identificase cu Emilia. Din acel moment a început sa-si provoace singura placere . III Plecase de doua saptamâni din tara si era încântata de tot ceea ce vedea. Se împrietenise cu o rusoaica Natasa singura din grupul de lucru care provenea ca si ea din Europa de Est. Râdeau mult împreuna; pur si simplu nu se gândise deloc la cei de acasa dar acest vis îmi arata ca în subconstient îngropase ceva extrem de dureros. Avea momente în care reusea sa ma integreze foarte bine în noua ei viata dar si perioade crunte de depresie. Cel mai mult îi placea ca era aproape de mare si putea merge la plaja în timpul liber. Natasa era mereu vesela si fiind foarte sociabila se împrietenise rapid cu o gramada de colegi si vecini. Locuiau într-un apartament închiriat. Îsi gasise de lucru la un restaurant si era multumita.Desi îmi facuse un program foarte strict ca sa nu aiba timp de melancolie si tristete atunci când era singura se trezea de multe ori prada amintirilor dureroase. Visa aproape în fiecare noapte ceva legat de ei iar dimineata gheara geloziei îi smulgea deseori lacrimi de disperare.Stia ca placerea si durerea sunt ca fata si reversul aceleiasi medalii; intuia ca daca ajunge sa transforme durerea în placere, suferinta dispare, nu o mai poate domina. Asa ca într-o dimineata s-a hotarât: a început sa-si imagineze ca ei fac dragoste, revedea în minte scenele fierbinti pe care le visase si încercase zadarnic sa le uite; o durea cumplit însa se identifica cu Emilia si îsi provoca în acelasi timp placere. Apoi a unit placerea fizica cu durerea psihica si am fost uluita ca s-a amplificat ca placere ducându-o la orgasm. Îsi imagina ca Emilia are orgasm si se identifica cu ea traind la unison acea placere. Pulsatiile ritmice extrem de placute i-au smuls un geamat prelung uimitor cum nu mai scosese niciodata. În final, a izbucnit în plâns. Reusise! Era atât de fericita încât avea senzatia ca pluteste. Era dincolo de orice durere. Privea totul dintr-o alta perspectiva si îi iubea pe amândoi. IVEra pe plaja, citea când a venit la ea un baietel de vreo patru-cinci ani brunet cu ochii albastri si a intrebat-o daca nu vrea sa-l ajute sa faca un castel. Vorbea o italiana ciudata în care amesteca si expresii englezesti dar era atât de nostim încât a acceptat. I-a spus ca-l cheama Mario. La un moment dat, a venit spre ei un tip furios spunându-i în italiana ca i-a furat copilul. Mario a început sa plânga. -Îl caut de o ora, am alertat si salvamarul cum puteti fi atât de inconstienta? Credeati ca a picat din cer? -Am crezut ca parintii lui sunt prin zona si ca-l supravegheaza. A venit singur la mine si nu parea speriat sau ca s-ar fi ratacit, i-a explicat Lavinia.Aprope uitase incidentul când, dupa câteva zile tot pe plaja se trezeste iar cu Mario lânga ea. De data asta îi spune în româneste:-Unde ai fost? Te-am cautat peste tot.-Vorbesti româneste?Nu raspunde dar îi spune în italiana:-S-a darâmat castelul, nu vrei sa-l facem la loc?-Nu, Mario, unde e taticul tau?-Doarme.-Unde? Du-ma la el. Iar se supara daca nu te gaseste. -Nu vrei sa facem castelul?L-am luat de mâna si mergeam spre locul unde tatal lui dormea întins pe un sezlong la soare. -De unde stii româneste?-De la mami.-Si mami unde e?-A murit. E acolo în castel. Atunci mi-am dat seama ca Mario vroia de fapt sa facem un mormânt nu un castel. Nu ma lasase sa-l fac înalt si atunci nu întelesesem de ce. Iar scoicile pe care le punea deasupra erau probabil florile pe care el le vazuse pe mormânul mamei lui.Tatal lui era un barbat brunet, bine facut dar cu o alura severa care îl facea sa para mai în vârsta. Parul încaruntit prematur accentua aceasta trasatura, de aceea în primul moment avusesem impresia ca are în jur de 40 de ani. -Ma scuzati ca va deranjez, i-a spus ea, Mario a venit iar la mine si vrea sa facem un castel.S-a ridicat brusc putin dezorientat dar i-a zâmbit incurcat.-Da, sigur, domnisoara si va multumesc. Îmi cer scuze pentru iesirea de ieri dar efectiv îl cautasem peste tot pe plaja. Daca e cu dumneavoastra e în regula numai sa nu se duca în apa ca sunt valuri destul de mari...Mario, fericit, se lipea de mine si vorbea într-una. Nu întelegeam tot pentru ca stâlcea unele cuvinte si folosea expresii din engleza, italiana si ceva cuvinte românesti. Începuse sa-mi spuna ca trebuie sa facem doua intrari la castel pentru ca ``nu trebuie sa vada toata lumea când iese mami din castel si se plimba cu el prin gradina``.-Vrei sa spui ca ai mai vazut-o pe mami?-Da, mami vine uneori la mine si ne plimbam prin gradina. Trebuie sa facem o gradina lânga castel.-Ai visat ca te plimbai cu mami prin gradina?-Nu, mami a venit la mine cand eram în gradina si îi faceam un castel.-Si ce-a zis?-M-a luat în brate, i-a spus el si i s-a strecurat în brate, m-a mângâiat pe par, si i-a pus mâna pe parul lui apoi m-a luat de mâna si ne-am plimbat printr-o gradina de trandafiri. Are parul mai lung decât tine dar tot asa.-Si cu ce era îmbracata?-Cu rochia alba. Cam tot ca a ta, dar e mai lunga.-Si cum a plecat? l-a întrebat ea, dar imediat a regretat întrebarea pentru ca i-au aparut lacrimi în ochi si aproape a tipat.-Nu stiu! Nu stiu! Daca as sti...-Si nu ti-a spus nimic?-Mi-a spus sa nu ma tem niciodata de nimic ca ea o sa fie mereu lânga mine dar nu vine decât uneori daca îi fac un castel.-Eu seman cu mama ta? l-a întrebat Lavinia.Râse. Apoi se apuca din nou de treaba si spuse. -Nu e chiar la fel. Ea are parul mai lung. Dar prima data când te-am vazut de la distanta am crezut ca a venit la mine si eu nu–i facusem castel... Aici mai trebuie nisip. Tatal lui se apropia acum de ei. Când l-a vazut, Mario i-a soptit în româneste: -Sa nu-i spui de mami, te rog eu frumos. -Foarte frumos castel ati facut zise el. Aveti rabdare cu copiii, am vazut ca va vorbeste foarte mult ; de obicei e mai retras. -Da, mi-a spus cum trebuie sa fie castelul. -Ma scuzati, nu m-am prezentat, ma numesc Ali Ahmed Naserri. -Lavinia Sorescu -Românca ? Nu se poate ! întreba el în româneste -Ba da, sunt din Bucuresti. - Eu am facut facultatea la Bucuresti, stomatologie… -Am observat ca Mario vorbeste si româneste. -Da, cu mama lui vorbea numai româneste cu bona italieneste si cu mine în engleza . Îl privea putin contrariata. Vocea lui acum era calda, frumoasa; cu o zi înainte, când era furios mi se paruse metalica, vulgara. Descoperea cu surprindere ca era chiar un barbat frumos si foarte puternic. Din acel moment viata ei s-a transformat radical. Misterele carora le deschisese usa în sufletul ei prin intermediul copilului capatau acum o alura de basm, de poveste cu zâne. V În fiecare dimineata se plimba pe plaja cu Ali. Atmosfera o percepeau mereu eterata, romantica, fiecare detaliu li se impregna în suflet ca o poezie: marea nastea soarele într-un tipat prelung de lumina, pescarusii dansau în feeria pastelata a azurului între valuri si cer ca intermediari între doua lumi, pasii lor pe nisip desenau parca eterna poveste.... Alergau amândoi pe nisip, râdeau, vorbeau cu pescarusii, culegeau scoici. Într-o zi a sarutat-o pur si simplu pe obraz într-un elan de simpatie. -Uitasem cum e sa fi fericit, cum e sa traiesti, ma crezi? A spus el. -De fapt am reînvatat sa fim copii.... -Nu credeam ca o sa mai pot râde vreodata asa, din toata inima. -Erai un om serios nu vorbeai cu pescarusii, cu scoicile.... -Nici macar cu fetele frumoase de pe plaja.. noroc cu Mario...-Si eu tineam cura de fructe si am mâncat înghetata, îmi propusesem sa citesc o gramada de carti si am facut castele de nisip...-Ce ciudat! Nu ne-am întâlnit la Bucuresti desi am locuit destul de mult în aceeasi zona, poate frecventam aceleasi magazine, cinematografe, parcuri. Daca nu te-ar fi vazut Mario, nu te-as fi observat nici aici pentru ca... Lavinia ramasese putin mai în urma si a profitat de ocazie ca sa se ascunda dupa niste stânci. Ali vorbea si mergea mai departe. Când i-a observat lipsa s-a întors, însa ea ocolise stâcile si era iar în spatele lui. El s-a întors rapid si a prins-o de mijloc.-Pentru asta, esti pedepsita! A luat-o în brate si a dus-o în apa. Degeaba se zbatea ea, era ca o papusa în mâinile lui. A intrat în apa aproape pâna la brâu si înca nu-i dadea drumul.-Mai faci?-Nu, promit, pâna data viitoare nu mai fac.„Am simtit apa calduta lipindu-mi hainele de trup si am tresarit scria Lavinia mai târziu în agenda- jurnalul ei. Buzele lui puternice îmi atingeau fata uda si parul.... Mi-am încolacit bratele în jurul gâtului lui într-o simfonie de valuri, raze de lumina si senzatii indescriptibile. Tremuram când am iesit din apa însa nu-mi dadeam seama de frig, sau îl doream? As fi fost în stare sa fac dragoste cu el acolo, în mare, ma gândeam, putin derutata de forta sentimentelor care se nasteau în mine dar Matei? Îl uitasem? Nu, era în continuare în sufletul meu numai ca... dadusem pagina. Sufletul e o carte cu mai multe file. Pe fiecare dintre ele putem sa scriem un nume si o poveste de dragoste. Depinde de tine câte file are cartea sufletului tau! Am descoperit asta în mine însami si dintr-o data m-am simtit cea mai fericita fiinta din lume. Am înteles ca nu conteaza pe cine iubesti ci sa iubesti”.
Alete insemnari din blog
RUGADoamne, fa-ma sa rezistSufletu-mi sa fie tristDar sa nu plangCi s-ajungUite asa, incet sa strang,Dorul un buchet de floriCa sa i-l ofer in zoriCoplesita de fioriDe nuante si culoriLui, iubitului ce acumNu isi mai gaseste drumFacand totul praf si scrumCa un suflet singur, tristDoamne,
Unii oameni cred despre viata ca e o lupta în care intra la nastere si care se termina odata cu moartea. Ei se comporta tot timpul ca si cum ar fi în competitie, într-o cursa nebuna centrata în principal pe verbul ``a avea``. Nu se gândesc la acest moment final
JUGUL FRUMUSEA?IICAPITOLUL 1A?n copilA?rie A?mi doream sA? am A?i eu o calitate prin care sA?-i uimesc pe ceilalA?i. O priveam pe sora mea care A?i impresiona cu inteligenA?a A?i memoria ei excepA?ionalA? A?i mA? simA?eam extrem de neA?nsemnatA?a?? ca o floare fA?rA? petale. Observam atenA?ia care
Eram in tramvai si ma uitam la oamenii care mergeau pe strada; fiecare preocupat de problemele lui, de viata lui, urmandu-si destinul si dintr-o data mi-am dat seama ca sunt asa de asemanatori - fiecare are un suflet ca o flacara interioara- un suflet care invata, mai mult sau mai putin constient,
Priveam parcul cu forfota lui specifica lasându-ma purtat de gânduri, admirând prospetimea florilor, fosnetul misterios al copacilor, ciripitul pasarelelor si toate la un loc îmi creau un sentiment de liniste, de armonie interioara.La o
