Am intrat prima data în cizmarie într-o zi torida de vara. Din spatele tejghelei a rasarit capul unui tigan tânar cu parul cret si o pereche de ochi mari negri. Foarte amabil, cu o voce placuta m-a

          POARTAAm intrat printr-o poarta de luminaUitand cine suntUitandu-mi natura divinaCaut, manata de un dor neintelesSa-mi amintesc de ce aici am alesCaut sa patrund, sa intelegTaina acum s-o dezlegSa n-ajung la cealalta poartaCe-n capat m-asteapta

oooo

               În fiecare dimineata o gaseam asteptându-ma pe treptele blocului meu la intrare. Era micuta, grasuta, cu ochelari si cu o fata rotunda ca o luna. Avea gâtul foarte scurt, fapt care îi conferea un

 RUGADoamne, fa-ma sa rezistSufletu-mi sa fie tristDar sa nu plangCi s-ajungUite asa, incet sa strang,Dorul un buchet de floriCa sa i-l ofer in zoriCoplesita de fioriDe nuante si culoriLui, iubitului ce acumNu isi mai gaseste drumFacand totul praf si scrumCa un suflet singur, tristDoamne,