Cat de mult te-am iubit

el scrie jurnalul unui filosof mincinos. eu sunt amanta filosofului. a￯i nu am de ce sa￯ mint.

Stralucirea eterna a mintii neprihanite

14 Aug 2009
 M-a obsedat filmul acesta. L-am vazut cu o strângere de inima, chiar daca pe atunci nu-mi dorisem înca sa radiez pe nimeni din memorie. Si nu toate iubirile mele fusesera fericite. Dar niciuna din iubirile mele nu izbutise pâna atunci sa-mi  ravaseasca toate deodata – suflet, dorinta, minte. Elixi a aruncat în aer portile ultimului meu abis… Mi-a patruns adânc în minte si s-a jucat cu ea. A facut-o ca sa ma înrobeasca, sa-si ia revansa pentru ca nu poate iubi.  Am crezut ca glumeste când l-am întrebat odata care e calitatea de nelipsit a iubitei lui ideale si mi-a raspuns pe nerasuflate “supunerea”… Nu a glumit. Vrea sa domine. Cu orice pret. Desi îsi pastreaza aerul acela blajin si vocea de catifea hipnotica.  Scriu. Ma dezgolesc si marturisesc. Scriu ca sa înteleg. Sa traiesc fara otrava. Sa ma împac în sine mea. Cu el. Cu adevarul-adevarat. Cu mine. Imi vine sa ma urc pe cel mai înalt acoperis. Sa-mi ridic bratele în sus si sa strig. Pâna ma aud norii cei albi si pasarile. Sa duca în vazduh durerea, sa duca orbirea din care se naste durerea mea.  Urc deja scara aceasta. Si pe cea din http://dulcedeea.wordpress.com

Alete insemnari din blog

Elixi a plecat asta-iarna pentru doua saptamâni. Eram atât de îndragostita, încât mi se parea ca-l vad peste tot pe strada. Si mi se parea ca ar putea sa bata oricând la usa, ar putea sa vina fara sa spuna nimic, fara sa-mi dea niciun telefon. Asa cum fac

  Nu am crezut niciodata în casatorie. Pentru simplul fapt ca parintii mei au fost divortati. Bunicii, si de-o parte, si de alta, tot divortati. Iar dupa ce am învatat alfabetul, tata îsi luase obiceiul sa-mi dicteze mie motivele de furioasa despartenie ale celor care

15 mai 2003Mi-e dor de tineParca fac bunjee-jumping. Azi e o saptamâna de când nu l-am vazut pe Mihai, de când ne-am mai despartit o data. Am avut câteva zile în care credeam ca gata cu suferinta, gata si cu sentimentul acela de arsura a sufletului, de usturime si

Acum un an, la început de septembrie. Înca la mare. Erau nopti în care nu apucam sa dorm, dar ce-mi pasa mie, beata de Elixi! Doar gândul ca exista, ca ma asteapta în Bucuresti, ca am început si eu sa-i curg în sânge îmi era de

Recomandari