Cat de mult te-am iubit

el scrie jurnalul unui filosof mincinos. eu sunt amanta filosofului. a￯i nu am de ce sa￯ mint.

Despre iubirile mele nesabuite I

19 Sep 2009
Sunetul liftului… un gol în stomac, o emotie care ma inunda facând sângele sa-mi lesine în vine. Iubirile pe care le-am trait în blocul acela… invariabil îi pândeam zgomotul.În copilarie tata venea acasa noaptea. Trântea poarta. Îl auzeam mormaind versurile pe care multi ani mai târziu înca nu le puteam suferi. Mi se pareau culmea ipocriziei “C-am fost, ca n-am fost/ Ori ca suntem cuminti… /Îmbatrânind ne e dor de parinti.” Ce dor, ma gândeam eu… când mergem la bunici n-are nicio treaba, tot pulbere ajunge. Pasii lui pe lânga ferestrele camerei noastre de la demisol.Ieri. Tatal si fiica de la Pizza Hut. Afectiunea lor complice. Eu nu m-am simtit niciodata bine cu tata, niciodata n-am fost mândra de el. În tren, la restaurant, la scoala, la tribunal… îmi aduc aminte sentimentul pe care-l aveam, ca ceva nu-i în regula cu el… ori pentru ca bause deja, ori pentru ca asta era cel mai important din punctul lui de vedere si avea sa se petreaca atât de curând si atât de fara masura…În farmacia de la Universitate. Nu-l vazusem de câteva zile pe Mihai, voiam sa ma desprind cumva din înlantuirea durerii pe care o traiam cu el.La casa erau câtiva clienti. Unul mi-a atras atentia. Cearcanele adânci si buzele umflate, muscate parca de un rosu întunecat, de om care doarme prea mult. Am trecut de el si mi-am vazut de lucru la rafturile cu ceaiuri. Am auzit: “O fiola cu ser fiziologic si o seringa, da!” M-am întors brusc si l-am privit. Nu ma zarise, dar intensitatea privirii mele a facut sa se foiasca nelinistit, se uita în jur, fara sa înteleaga de unde presiunea brusca a aerului sau a luminii sau…Când m-a observat, a stiut ca înteleg ce face el dupa ce iese din farmacie si aceasta întelegere… si durerea ascutita, neputinta, compasiunea, furia, caci am avut senzatia ca Mihai e cel care cumpara  – ne-au lasat singuri, creând instantaneu o intimitate surprinzatoare. Ca un tunel materializat din privirile noastre, prin care tristetea se plimba de la unul la celalalt. O solidaritate a disperarii: el înrobit de heroina, încalecat si hartuit, eu cu inima apasata de spaima pentru Mihai, iubitul meu toxicoman pe atunci.De ce îmi amintesc ACUM de el, de rastimpul petrecut împreuna? De ce recitesc pagini scrise pe vremea când traia si ne desparteam de o suta de ori pe luna? De ce febra povestii cu Elixi rascoleste nisipuri adânci, unde respira durerea altor istorii de dragoste suie, nesabuita? Caut raspunsul, înca  îl caut. Vrei sa stii cum a început totul? Cum mi-am aprins foc sub talpi si ce s-a ales de povestea filosofului mincinos cu amanta lui nesabuita? Poti sa citesti mai mult pe http://dulcedeea.wordpress.com/

Alete insemnari din blog

20 mai 2003 Simt ca mor de-a binelea O femeie care crede cu tarie ca e însarcinata, poate începe sa prezinte simptomele unei sarcini. Am toate simptomele iubirii si, despartita de Mihai, traiesc momente când pare ca nici sângele nu vrea sa-mi mai strabata venele, nici inima

Daca îmi tremura genunchii si as veni spre tine si fara picioare… se cheama aceasta dragoste?  As vrea sa te absorb în mine si sa ma locuiesti asa cum o face propria inima… se cheama aceasta dragoste? Sa fim unul în celalalt într-atât,

Am avut dintotdeauna o sete adânca. Îmi aduc aminte de una dintre cartile care mi-au marcat adolescenta – «Un veac de singuratate». Pe atunci nu credeam în Dumnezeu, dar într-un fel exaltat credeam deja în dragoste. Si ceea ce m-a ravasit pe mine

15 mai 2003Mi-e dor de tineParca fac bunjee-jumping. Azi e o saptamâna de când nu l-am vazut pe Mihai, de când ne-am mai despartit o data. Am avut câteva zile în care credeam ca gata cu suferinta, gata si cu sentimentul acela de arsura a sufletului, de usturime si

Recomandari