Barbatii..
nu va luati dupa aparente..
Adio...si pe curand ! - Enjoy saying goodbye...
22 Iun 2008
Enjoy saying goodbye ! Incepea totul ...intr-o zi din februarie..il cunoscusem la servici..si de cand il vazusem..mi-a atras atentia.Imi faceam in cap fel de fel de scenarii, pentru ca sincera sa fiu ma atragea..dar imi dadeam seama ca eram prea idealista si visatoare...iar el probabil ca mi se parea prea disponibil..fermecator, interesant...avea un "acel ceva" care ma atragea...dar pe de cealalta parte simteam...ca..era constient de toate aceste lucruri si ca profita de pe urma lor...Ne mai vedeam intamplator..urma apoi o perioada in care nu l-am mai vazut nici macar intamplator, dupa care in prima zi din noul an...il zarisem exact cand deschisesem usa de la birou...m-am uitat la el, s-a uitat la mine...si mi-a placut de el..de atunci trecuse o luna si iar nu-l mai vazusem...aflasem intamplator sau poate nu...ca era implicat intr-o relatie cu o alta colega de servici...atunci m-am trezit din visare dandu-mi seama ca tipul respectiv era ocupat ..si poate era ceva de durata si n-avea rost sa intervin..si am lasat-o balta.. Trecuse un timp si..incepeam sa vorbim..mai des, mai mult...totul pornind de la zodia noastra...suntem nascuti amandoi in aceeasi zodie...si am inceput sa discutam...si cand a venit 14 februarie m-a invitat in oras...mi s-a parut o zi prea speciala pentru a iesi cu el...si am anulat intalnirea...mi se parea o zi pentru indragostiti..nu o zi in care sa cunosti o persoana....asa ca am iesit ulterior..de pe 18 februarie...am inceput sa tot iesim...si sa ne tot cunoastem...ma simteam indragostita de el pana peste cap, iar acelasi lucru simteam ca il simte si el....eram nebuni unul dupa altul...timpul zbura, noi nu ne saturam sa stam impreuna...sa ne sarutam, sa ne cunoastem...sa discutam...traiam cu impresia ca El e ! El e omul meu, perechea mea...destinul meu...el e totul ! Si nu pot sa uit ce-am simtit...acea bucurie imensa ca imi gaseam ...sufletul pe care atata amar de vreme il cautam...si ma gandeam ca poate dupa atatea suferinte traite...reuseam in sfarsit sa-mi gasesc fericirea alaturi de el ....si eram fericita ! Si am trait fericita...il vedeam in tablouri roz...inocente..puerile...imi imaginam ca e totul atat de perfect, atat de frumos...si el se integra perfect in acest tablou al meu...si am vrut sa vada ca sunt acel om minunat care putea sa-l iubeasca si putea sa-i demonstreze ca daca iubesti cu adevarat...muti si muntii din loc pentru omul iubit...si nu mai judeci, nu mai asculti de gura lumii...si nu mai crezi ce spune restul...tu crezi si faci ce simti tu....pentru ca in fond tu contezi si ceea ce simti.... La aproape o luna...m-a cerut de sotie...in prima faza a fost un soc...nu-mi venea sa cred, ma simteam fericita...desi ideea de a fi femeie casatorita era undeva departe de mine...ideea in sine de casatorie..mi-o imaginam undeva tare departe plasata in timp...si asta pentru ca mi se pare ceva sfant..ceva intangibil pentru mine, la varsta mea...dar...am acceptat ..cred ca n-as fi putut sa refuz...nu stiu de ce...am simtit sa spun :Da! Poate pentru ca in visele mele....era momentul perfect...asa-mi doream de fapt sa se intample...sa ma indragostesc subit...si sa ma marit repede...spontan ..si imprevizibil..si asa a si fost..de multe ori ceea ce-ti doresti, ti se intampla..chiar daca este bine sau este rau...dar undeva acolo sus dorinta iti este respectata si aratata... Si dupa aceea a urmat..o alta perioada de cunoastere...si ne iubeam..sau cel putin asa credeam, nu existau indoieli..eram noi 2 si fiecare facea ceva pentru celalalt pentru a-i demonstra dragostea..si ne era bine.. Am trecut peste greutati..am trecut peste multe lucruri..imbolnaviri, interventii ale fostei prietene..care il vroia inapoi...si am vrut sa cred ca le-am depasit pe toate cate erau...vroiam sa cred ca ne iubim..si ca iubirea noastra e puternica si poate sa ne tina uniti....dar......pentru ca intotdeauna exista un acest "DAR"...au aparut indoielile, temerile...raceala...lipsa de comunicare...si ne-am indepartat...ajunsesem ca 2 straini...alta data ne facea placere sa ne vedem si sa vorbim...acum in schimb ...eram 2 oamenii si o tacere imensa intre noi...abia astepta sa plec..ce-i drept ne mutasem impreuna si cred ca...de atunci ...lucrurile s-au racit...eu trebuia sa-mi iau in primire rolul de femeie "gospodina"..iar el..rolul baietelului care sta si asteapta ....pe umerii mei cadeau multe responsabilitatii...si de femeie si de barbat...ma simteam ca o mama, lucru care nu-mi displacea dar..ma obosea foarte mult...si simteam cum totul moare sub ochii mei...cum tacerea lua locul multor altor lucruri...si ne-am retras fiecare intr-o lume a lui...si desi traiam sub acelasi acoperis..a urmat o perioada de indoieli, de lacrimi..de dezamagiri...nu ma mai simteam fericita ca la inceput...ma durea ca nici el nu era fericit...ma durea indiferenta si raceala lui...ma durea ca stiam ca era acolo cu trupul nu si cu mintea....si...tot pomenea un nume...tot mereu si tot mai des...numele fostei ... De atunci indoiala...m-a cuprins...si nu mai puteam sa dorm noaptea ...era un chin..chinul ca omul pe care il iubeam..si pentru care facusem atatea lucruri...ma insela..chiar cu fosta..O fosta mai mare, mai matura...mai coapta, mai perversa...poate mai pe gustul sau...si atunci a venit si intrebarea : Daca nu ma iubeste si totul a fost un joc...daca el se mai vede cu fosta...? Mintea mea cauta indicii...ziua si noaptea ma gandeam...devenise o obsesie aceasta fosta...care parca venea din trecut sa ma ameninte...nu eram suficient de buna pentru el ? Oare nu-i aratasem ce simt ? Ba da...ba da..ba da ..ii aratasem,dar unii oamenii n-au nevoie de ceea ce le oferi..unii oamenii sunt mai sadici..unii oamenii poate asta cauta...o persoana care sa-i injoseasca,sa-i faca sa se simta prost.....sa-i tina sub acel papuc..iar ei sa se simta bine asa...crezand ca asta e forma de iubire de care au ei nevoie...poate de asta avea nevoie si El,iubitul meu...cauta sa iasa din relatia cu mine..si poate ca i s-a parut ca tot fosta iubita este mai pe placul lui....dar ...cum sa ma simt eu? Cu starea lui confuza....cu un acel "nu stiu daca te iubesc "...cum sa ma simt? Tot universul meu s-a daramat...si mitul fericirii a cazut...pentru ca il iubeam...e dureros sa recunosc, dar il iubeam...si doare..adevarul..oricat de adevarat este...doare rau! Daore sa stii ca ai iubit un om...care om..desi mereu zicea ca te iubeste, o spunea de dragul artei...iar acum...avea o stare confuza!!! Si cu ce ma ajuta pe mine starea lui confuza??? Trebuia sa fiu tare, dar...nu mai puteam ..ma simteam eliberata de adevar, dar...cazuta intr-o mare prapastie a durerii... Si am plecat....ranita...plangand..cu un film al unei iubirii rapide..si al unui foc ce a ars mult prea repede...si s-a stins mult prea curand...am avut puterea sa plec...si sa-i las un bilet..un bilet in care sa-i spun...sa anulam nunta , sa luam o pauza...si sa fim liberi sa ne decidem soarta, viata...drumul...Mi-am dat seama ca iubirea mea nu trebuia sa-l ingradeasca ci trebuia sa-i ofere libertatea de a-si alege singur drumul....iar eu sa accept ca...asa e cel mai bine...doare cumplit..dar..iubire cu forta nu se poate... Urmarea...el s-a suparat..pentru ca am plecat...mi-a spus ca gresesc pentru ca totul s-a petrecut doar in mintea mea...referitor la acea fosta prietena...eu in schimb stiu ce-am simtit si as vrea sa cred ca...intuitia mea feminina nu m-a inselat... Iar acum...a ramas o mare tacere... un mare gol...si pentru mine o mare tristete...ca s-a mai dus un vis...a mai murit o speranta...si s-a mai destramat o relatie..relatia mea de iubire...
Alete insemnari din blog
Normal 0 MicrosoftInternetExplorer4 /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Tabel Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt; mso-para-margin:0in;
Suntem oamenii, iar oamenii gresesc....oamenii..viseaza, spera...lupta..plang..vor sa iubeasca si sa fie iubiti..dar multitudinea de ganduri, idealuri..fantezii..himere..dupa care alergam ne face sa mai si suferim sau sa facem pe alti
Scriu acest text..in numele unor oamenii care au preferat sa-si puna capat zilelor.. Ma intreb ce il determina pe un om sa-si ia viata? Sa renunte la cel mai frumos cadou...care este viata insasi? Cum poate gandi un om ca a se
Se spune ca aici pe pamant nu putem gasi fericirea…aici noi avem doar bucurii..bucuria de a ne vedea iubitul/iubita,bucuria de a fi cu ea,bucuria de a castiga o bursa,bucuria de a reusi la un
Hm..deja incep sa ma amuz pe parcurs ce voi incerca sa dezbat aceasta tema...de fapt simt nevoia sa o dezbat dandu-mi seama de cate sunt in stare unii barbatii pentru a cuceri o femeie...sau mai bine zis..pe majoritatea lor. Nu voi vorbi despre totii barbati in general ci despre o
Recomandari
Newsletter Ele.ro
lory
- person
"zambeste iar si priveste putin:orice pahar jumatate gol mereu e si jumatate plin"
