Dragostea mea pt tine nu a gasit placere in pacatele altora...,ci placere in adevar.A fost intotdeauna gata sa ierte,sa aiba incredere,sa spere...si sa indure..imi voi readuce in viata mea tot ceea ce am parasit ,din dragoste excesiva pt tine.....deoarece ..tu ai insemnat mult...Inca ma mai intreb pe cine am iubit, ce iubesc..nici eu nu stiu…doar sa-i pronunt numele si inima tresare in piept si desi imi spune ca il iubeste pana la lacrimi intervine ratiunea care ii aduce argumente..se intampla mereu sa sufere cel ce iubeste iar cel iubit sa isi bata joc...sa te stiu pe tine ca esti bine, si orice distanta ne-ar desparti, tot as fi cel mai bogat om...doamne de ce pot fi asa de buna cu oameni ce ma ranesc iarasi si iarasi..Imi amintesc de inceputuri..totul a inceput intr-o joaca..era o poveste la distanta..…o poveste ce nu parea sa se transforme in basm…dar incet incet..am inceput sa ne cunoastem, sa ne gasim afinitati, sa ne placa cum gandim..au urmat sfaturi, povesti de viata, sufletele s-au atins…si distanta a pierit atunci cand ai venit la mine …Am trait cea mai intense si mai frumoasa poveste de dragoste..o poveste pe care o citesti in carti…nu stiam ca exista un nou inceput,ca exista inca dragoste pana nu te-am cunoscut pe tine!!! Doamne erai asa de calm de linistit, ma iubeai cu atata pasiune, ma ascultai si ma sfatuiai cu atata liniste sufleteasca, mi-ai patruns in inima in gand ai devenit aerul meu…, viata mea, pt prima data m-am simtit protejata, inteleasa…daca plang acum e pentru ce a fost frumos, si n-a mai vrut sa fie… De ce m-ai invatat sa fiu mai buna, mai rabdatoare, sa fiu mai intelegatoare cu ceilalti, sa iert..??Erai echilibrul meu, erai prietenul meu, sfatuitorul meu, profesorul meu, si iubitul meu..erai viata mea..si asa cum se spune pe zi ce trece mi-ai sfasiat incet sufletul...