ich und ich
 
„ dragostea se castiga, respectul se merita..... ”
by: schmetterling_
 

Ai plans vreodata de fericire

adaugat pe 20 Feb 2009

Cu cateva zile in urma o persoana  m-a intrebat daca am plans vreodata de fericire.I-am raspuns ca "da,de cate ori".Ciudat ,insa...nu stiu daca chiar asa a fost.Am raspuns prea repede.Am plans de fericire de prea putine ori.Am plans doar cand s-au adunat mult prea multe trairi ciudate inlauntrul meu,atatea trairi care-ti dau peste cap existenta,trairi care te trezesc la realiatate si iti spun"hei girl esti iubita!","hei girl esti foarte speciala in ochii mei,nu esti doar o fata ci o prietena care nu doar a fost langa mine ci m-a si sprijinit!"...sunt prea putine momentele cand plang de fericire!ar trebui sa o fac mai des.sa plang de ras.momentele alea in care un prieten iti spune o gluma asa cum doar el stie si chiar daca e cumplit de banala, razi de iti curg lacrimile usor...sau iute depinde.mi-e dor de momentele alea.ma bucur ca am cativa oameni,putini,ce-i drept,cu care rad cu lacrimi.din pacate sunt si oameni in jurul meu care fac tot posibilul sa-mi raneasca sentimentele,sa-mi raneasca placerile,au grija sa-mi spuna "subtil"...oare de ce trebuie sa existe astfel de oameni?oare chiar nu isi dau seama ca ceea ce fac si ceea ce spun pot sa darame un om?oare nu se gandesc ca prin acele vorbe, pe care le arunca"revoltati"ca si cum ar fi ei "cei mai tari",ranesc adanc?acesti oameni sfarsesc fiind singuri si chiar mirandu-se de asta.ciudat.sfarsesc fara sa planga de fericire.plang din cauza singuratatii.trist.si totusi,hai sa plangem de fericire!hai sa ne lasam ranile sa fie vindecate de lacrimi de fericire!                                         Alegerea iti apartine...                                       Exista oameni in viata mea care ma fac cu adevarat fericita, exita lucruri pe care le fac si ma simt cu adevarat implinita...exista momente in care inteleg ca totul este decizia mea...eu decid daca vreau sau nu sa fiu fericita si implinita...fiecare raspuns, fiecare atitudine, fiecare  zambet sau lacrima este decizia mea...totul depinde de mine...de mine depinde daca raspund frumos sau urat la o intrebare, daca rad sau daca plang, daca fug sau daca stau pe loc si imi asum responsabilitatea, daca iubesc sau daca raman indiferenta, daca ma indragostesc sau nu, daca vreau sa am prieteni sau nu, daca vreau sa comunic sau sa ma inchid in mine, daca vreau sa fiu copil sau sa devin adult si in final de mine depinde daca vreau sau nu sa am o viata implinita si sa ma bucur de fiecare lucru marunt pe care viata mi-le daruieste ... asa ca alegerea imi apartine...
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,01
(299 voturi)
1175 vizite

Alete insemnari din blog

24 Mar 2009

Comenatrii:0 |

Clipe de iubire Fereastra viselor
Credeam ca s-au oprit timpurile visarii spre tine, la fel cum pasii mei se opreau sovaitori in fata sticlei reci a ferestrei pe care priveam fara nici o tinta … probabil din cauza tristetii ce se percepea dincolo de ea … am plans tacuta, in suspine abea percepute si tot 

23 Feb 2009

Comenatrii:0 |

Globul de cristal
 Cred ca nu doar odata ci de mai multe ori mi-am creat o lume a mea in care am fost fericita.Un fel de glob de cristal pe care daca il agiti cad fulgi de zapada.Eu am fost mereu omuletul din mijlocul globului.Uneori oamenii m-au "zguduit" atat de tare incat fulgi mari si rec

20 Mar 2009

Comenatrii:0 |

Ele doar zambesc
cicatricile nu plang, ele doar zambesc cu lacrimi degeaba ne chinuim sa le inchidem, sa le ascundem, sa le vindecam...unele rani nu se vindeca niciodata... plasturii nu folosesc la nimic, medicamentele sunt ineficiente si orice alta metoda la care apelam disperati nu da nici un rezultat..m

18 Mar 2009

Comenatrii:0 |

Un fum
ce?ce-mi spui?!nu mai exista valul transparent care imi acoperea ochii..s-a destramat usor.ca fumul de tigara..nu stiu a cui vina e....ca numele lui nu mai are aceeasi rezonanta in capul meu..in mine..a murit..ti-am zis ca mi-a parut rau ca am pastrat legatura cu el.da..regret..regret..din

18 Mar 2009

Comenatrii:0 |

Umbra
nu ma simt inspirata deloc.am o senzatie stupida..pluteste in camera..si nu ma lasa sa scriu..e ca inaintea unui stranut.el vrea sa spuna multe.dar nu-l inteleg.nu am reusit sa-l decodific.si nici nu-mi mai bat capul.stiu ca e un om bun.si stiu ca are atat de multi pitici.incat nu vreau sa

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!