Acum un an, la început de septembrie. Înca la mare. Erau nopti în care nu apucam sa dorm, dar ce-mi pasa mie, beata de Elixi! Doar gândul ca exista, ca ma asteapta în Bucuresti, ca am început si eu sa-i curg în sânge îmi

  Nu mi-a trimis Elixiri versurile acestea. Dar mi le-am citit singura, de parca el le-ar fi putut scrie pentru mine. De parca el le-ar trai. De parca el mi le-ar sopti chiar acum, în timp ce le tastez. Paul Eluard, autorul poeziei, nu s-ar fi putut supara pe mine nici

15 mai 2003Mi-e dor de tineParca fac bunjee-jumping. Azi e o saptamâna de când nu l-am vazut pe Mihai, de când ne-am mai despartit o data. Am avut câteva zile în care credeam ca gata cu suferinta, gata si cu sentimentul acela de arsura a sufletului, de usturim

Elixi a plecat asta-iarna pentru doua saptamâni. Eram atât de îndragostita, încât mi se parea ca-l vad peste tot pe strada. Si mi se parea ca ar putea sa bata oricând la usa, ar putea sa vina fara sa spuna nimic, fara sa-mi dea niciun telefon. Asa cum fa

Am avut dintotdeauna o sete adânca. Îmi aduc aminte de una dintre cartile care mi-au marcat adolescenta – «Un veac de singuratate». Pe atunci nu credeam în Dumnezeu, dar într-un fel exaltat credeam deja în dragoste. Si ceea ce m-a ravasit pe