Nu mi-a trimis Elixiri versurile acestea. Dar mi le-am citit singura, de parca el le-ar fi putut scrie pentru mine. De parca el le-ar trai. De parca el mi le-ar sopti chiar acum, în timp ce le tastez. Paul Eluard, autorul poeziei, nu s-ar fi putut supara pe mine nici daca ar fi prins de veste ca  i-am împrumutat cuvintele si îmi doresc sa-mi imaginez ca sunt pentru mine, ca sunt de la Elixi… De ce? Pentru ca îndragostitii stiu ca iubirea nu le apartine. Si nu din ei izvoraste. Ei sunt doar albia adânca prin care curge fara de masura, fara de sfârsit.ÎNDRAGOSTITAEa sta-n picioare pe pleoapele meleSi pletele-i în paru-mi se revarsaEa are forma mâinilor mele,Culoarea ochilor mei,Si-n umbra mea se pierdeCa piatra în cer.Ea pururi sta cu ochii trejiSi nu-mi da pace sa mai dorm,Visele ei în plina ziEvapora sorii,Ma face sa râd, sa plâng si sa râd,Sa spun atâtea când n-am nimic de spus.Dupa asemenea cuvinte cum sa nu ma simt Deea-cea-dulce-în- toata-faptura, care da primavara de-a dura…Vrei sa stii cum a început totul? Cum mi-am aprins foc sub talpi si ce s-a ales de povestea lui Elixi, filosoful mincinos, cu mine, amanta lui nesabuita? Poti sa citesti mai mult pe http://dulcedeea.wordpress.com/