Bulevardul Iluziilor colt cu strada Libertatii
 
„ iluzia e o chestie cool atunci cand o consideri doar ca un patrat de ciocolata si nu toata tabla ”
by: aninataralunga
 

I

adaugat pe 06 Iun 2008

I  Erotism si iubiri platonice echitabile  1990 a adus marea desteptare a Europei de Est: caderea comunismului, si în acelasi timp mi-a adus si mie marea desteptare a vietii, adica prima experienta erotica; revoluta anticomunista si-a manifestat simbolul suprem prin caderea zidului de la Berlin, apoi, de la Berlin, a pornit în linie dreapta spre mine si a ajuns prin Matthias, un prieten de familie neamt, care mi-a adus prima mea revista sexi. Atunci nu stiam ca acest cadou nesperat va constitui pentru mine inspiratia pentru viata mea intima pe viitorii 7 ani. Consider ca a fost un gest foarte matur si chibzuit din partea capului familiei nemtesti sa-mi înmâneze pe ascuns mica revista ce arata câtiva tipi în chiloti. În felul acesta, curiozitatea mea adolescentina privind tabuul sexual a fost mai putin chinuitoare. Ca multumire, si de altfel fara sa stie ca îi returna un favor, tata l-a initiat pe Matthias în prima lui experienta de vânatoare de rate. Un cadou echitabil. Tin minte cu claritate ca primul meu film porno-ma rog, erau doar câteva secvente-l-am vazut pe un canal de asemenea nemtesc, RTL, într-o seara de joi când ai mei dormeau deja dusi si eu butonam telecomanda cu precautie, atenta sa nu se trezeasca sa-si dea seama la ce ma uitam la tv. Atunci sa fi avut vreo 18 ani si eu tot nu apucasem sa vad în prim plan ce se afla între picioarele unui barbat, ceea ce mi se parea tot mai mult un lucru care trebuia corectat.Cunosteam în schimb cam cum sta treaba cu femeile. Înca de pe la vreo 14 ani, mama, de profesie medic, îmi cumpara revista Arena, o revista care initia putin adolescentii în viata intima-erau câteva povestioare si uneori si vreo tipa cu sânii goi-care de asemenea m-a mai lamurit -destul de vag totusi, pentru ca din revista lipsea tocmai ce ma interesa pe mine, cum sta treaba cu barbatii-m-a ferit sa confirm absurditatile pe care le auzeam în jur de la colegii de clasa si care afirmau sus si tare ca daca te saruti cu un baiat ramâi gravida. Cu toate astea, eram o fata destul de timida, nu îndrazneam sa abordez baietii care îmi placeau. De altfel, îmi placea de unul singur, un coleg de clasa, Radu, un baiat frumos, blond, destept, întruchiparea pentru mine a Printului din poveste. Pe vremea aia, în plin comunism, nici nu aveai alte distractii decât sa visezi la Printul din poveste si la ciocolata care era chiar mult mai rara în tara noastra decât specia masculina. Aveam un talent sacru sa visez si mai ales sa ramân cu visatul. Când din greseala Radu îmi atingea mâna, credeam ca ma iubeste ; când se uita la mine o data într-o zi, aveam senzatia ca zbor. Si zburam de-a binelea cu ochii deschisi, ignorând realitatea. În 1990 îl placeam pe Radu deja de 6. În tot acest interval nu s-a întâmplat între noi mare scofala, în afara de un dans în clasa a IV-a si câteva bluesuri cu ocazia zilei lui de nastere, pe care evident le-am considerat drept dovezi de dragoste înca nemarturisita. Anul acela a fost crucial si pentru ca am experimentat marea glorie artistica a tineretii mele: participarea mea la un concurs national de poezie ; un moment de glorie, ce promitea revelarea întregii mele existente, sublimarea ei prin altceva decât dragoste, care se lasa asteptata. Aveam sa învat însa în scurt timp ca iluzia gloriei e în schimb si mai desarta decât iluzia dragostei. România era într-un moment extraordinar : toata natiunea româna se pregatea sa înceapa o viata în adevarata democratie ; dar abia ce s-a instaurat euforia primelor momente de libertate, si în ce ma priveste a descoperirii primelor senzatii erotice, a venit si prima rasturnare de situatie : România a cunoscut prima mineriada, eu prima confruntare cu ravagiile facute de hormoni, care mi-au crescut apetitul de mâncare, mai ales în ce priveste dulciurile. Ma uitam în continuare dupa Radu, dar el nimic. Din timida ce eram, am devenit astfel si mai timida.   Nu stiu cum s-a facut ca atât eu, cât si România, am trecut atunci printr-o perioada de letargie îngrozitoare, ea neavând puterea sa instaureze cu adevarat democratia pentru înca câtiva ani, eu neputând sa ma smulg din amorteala vietii mele interioare, care îmi înghitea orice tentativa de a-mi clarifica viata sentimentala. Cred ca inconstient, voiam sa mai amân momentul în care iluzia mea avea sa se izbeasca de realitate, pentru ca iluzia asta mi se parea ca da gust vietii mele altfel fade ; în sfârsit, când esti îndragostit, n-ai ce sa-i faci ; trebuie sa astepti sa treaca de la sine, dezîndragostirea nu vine cu forta. Ciocolata din tari straine nu-mi mai ajungea, dar descoperisem un truc : daca amestecam cacao cu apa si zahar, iesea o pasta care se putea numi ciocolata. Astfel de pasta o preparam la miezul noptii, în liniste, si apoi o ungeam pe câteva felii de pâine. În felul acesta mi se parea ca-mi calmez trupul si gaseam o mica satisfactie zilei ce trecea tern si fara priviri din partea baiatului la care visam. Începeam sa cunosc astfel beneficiile industriei de distractii, în care înlocuiesti nevoia de tandrete si sex cu pasiunea pentru mâncat sau shopping. La fel cum România a trait urmatorii ani într-o iluzie totala a democratiei, la fel am trait si eu o iluzie totala a dragostei. Românul s-o fi nascut el poet, dar s-a nascut si expert în iluzii. Pe parcursul vietii am observat ca românii sunt experti în a-si da cu parerea despre orice, mai ales daca nu cunosc subiectul, sunt experti în a-si imagina o situatie, dar când e vorba sa explice sau sa actioneze, li se taie corabia. În plus, merg într-o singura directie a mentalitatii si vai de cine încearca sa-i faca sa-si schimbe opinia. La fel si cu mine. Am tinut-o una si buna ca eu numai pe Radu îl vreau, indiferent daca se uita si el la mine sau nu. Povestea asta a durat vreo 10 ani.  Blond, nu foarte înalt, cu nasul în vânt, eram îndragostita de el pâna peste cap, ca de altfel majoritatea colegelor mele. Dar nu-mi placea s-o recunosc, pentru ca faptul ca si alte fete îl placeau îmi dadea o senzatie ca era prea accesibil, iar eu eram obsedata de unicitate. Pe vremea aceea citeam tot felul de carti avantgardiste si mi-a intrat tare în cap ca trebuia sa fac totul sa duc o viata cât mai putin obisnuita, si ca trebuia sa fiu unica, altfel urma sa devin o fiinta obisnuita, care nu avea sa atinga niciodata profunzimile legate de fiinta umana. Unicitatea mea era data de faptul ca ma uitam doar dupa un singur baiat: Radu.Dupa scoala, eu si Radu ne duceam de obicei împreuna acasa, pe malul unei ape, pentru ca stateam relativ aproape unul de altul. Seara, înainte sa dorm, inventam un întreg scenariu despre plimbarea respectiva si nu adormeam pâna nu vedeam clar în minte o dovada ca si lui Radu îi placea de mine. Uneori, totusi, realitatea ma izbea când îl vedeam ca se uita gales dupa câte vreo tipa; atunci închideam ochii, sa nu vad si sa nu aud nimic din ce nu mi-ar fi placut. O tactica ce functioneaza într-adevar. M-am nascut cu un talent deosebit de a ma minti pe mine însami, ceea ce poate fi un instrument de nadejde, dar care, amplificat, poate duce la lungi perioade de iluzii, si una din marile iluzii este iubirea platonica, când nu are nici o sansa sa devina relatie intima.   Unul din momentele de vârf ale relatiei mele cu Radu a fost dupa ziua unei tipe, Dea, ai carei parinti se cunosteau cu parintii lui Radu si care l-a invitat la petrecere; nu mai stiu cum am ajuns si eu pe acolo, destul e ca dupa ce s-a terminat petrecerea, eu si Radu ne-am dus acasa împreuna, strabatând tot cartierul acela pe jos. Cum pe mine ma dureau picioarele de la pantofii cu toc, la un moment dat i-am dat jos, si, luându-l la brat pe Radu, am strabatut cu el, desculta, o mare parte din oras, pâna în apropierea unui parc, lânga liceul nostru. Ajunsa acasa, eram toata un tipat de bucurie, vazând în acea plimbare brat la brat un fel de marturisire a dragostei sale. Colac peste pupaza, Radu m-a dus la el acasa, cu care ocazie mama lui mi-a împrumutat o pereche de pantofi. Totusi, dupa ceremonia asta, Radu nu mi-a mai dat vreun semn ca se gândeste la mine.  În momentele în care ma gândeam mai profund la toata situatia, vedeam foarte clar cum se uita la alte tipe, si atunci simteam ghimpele revoltei. Într-un astfel de moment m-am hotarât sa ma razbun, sa-i arat ca pot si fara el. Trecusera 10 ani, ce naiba, si el nimic!Cum ar zice Paulo Coelho, tot cerul conspira ca dorinta ta, daca e adevarata, sa devina realitate. Asta face ca, la scurta vreme dupa aceea, numai ce vad ca pe usa clasei intra trei flacai ca niste zmei, ca în povestile nemuritoare, sa ceara mâna printesei; mai precis sa anunte înfiintarea unui fan club al unui grup de rock. Cum ma uitam la ei, dintr-o data m-a fulgerat un gând: da pe unul din ei l-am mai vazut undeva! Si când am localizat unde, imediat m-am însufletit. Nu stiam cu ce se manânca muzica grupului, dar am sarit prima sa ma înscriu. Cu aceasta ocazie am avut placerea sa stau ochi în ochi cu unul din baieti, Tavi, un blond cu parul rebel si cu ochii albastri, a carui privire m-a sagetat pe loc, eliberând din hormonii mei ce statusera saracii închisi atâta amar de vreme. Dar nu pe baiatul acesta îl cunosteam de undeva, ci pe altul înalt, brunet, cu o fetisoara dulce, pe nume Caius. El era singurul baiat din liceu care putea concura cu Radu. La un cerc de matematica pe judet, la care nu mai tin minte cum de aterizasem si eu, Caius a rezolvat o problema careia Radu nu i-a gasit rezolvare. Caius era singurul rival al lui Radu. N-am pierdut vremea si am devenit foarte îndrazneata, intrând în vorba cu Caius. Spre satisfactia mea, am vazut ca se uita la mine cu interes. Asta si voiam. Voiam ca în cele din urma Radu sa ma vada cu un tip mai valabil ca el!L-am ametit pe Caius cu totul, pâna am devenit prietena lui oficiala; asta, în ochii nostri, însemna sa mergem împreuna la chefuri, sa abordam subiecte interesante de discutie, sa ne telefonam des, consultându-ne despre ce aveam de învatat si cam atât; tin minte ca o data ne-am dus la majoratul unui coleg ce statea într-o vila din centru si ca la un moment dat baietii au coborât în pivnita si s-au întors de-acolo dupa vreo jumatate de ora; ‚ati baut un butoi de vin? l-am întrebat pe Caius, care avea obrajii rosii si arunca din când în când priviri scânteietoare amicilor lui. ‚Am stat si noi de vorba’, mi-aduc aminte raspunsul cu zâmbet în coltul gurii. Adevarul e ca nici nu-mi pasa prea tare de ce facea el cu viata lui, atâta vreme cât mie îmi dadea ce aveam nevoie: o imagine a unui cuplu a carei contemplare îl intriga pe Radu.Cum eram toti la acelasi liceu, n-a trecut mult si Radu ne-a zarit împreuna; reactia lui a parut intrigata; dupa bunul meu obicei de a exagera lucrurile, îmi spuneam ca Radu suferea si el putin. Dar am mai observat un lucru: ca începusem sa simt indiferenta fata de Radu; era un semn bun dupa atâta timp; evident, asta se întâmpla pentru ca eram sub impresia lui Tavi.  Tavi si-a tinut si el majoratul, în incinta unui pasaj din centru, la sediul unui partid al carui presedinte era tatal lui; ma uitam la el si aveam furnici în stomac, dar stiam ca si el era o cauza pierduta, mai ales ca se uita deja dupa alta tipa. Nu întelegeam de ce naiba îmi cadeau cu tronc numai tipi care se uitau dupa altele. Dar adolescenta este un mare neînteles, din cauza ca nu a stabilit nimeni cu exactitate geometria hormonilor si modalitatea cea mai buna de a-i satisface fara sa suferi deloc.  Pe când savuram eu o discutie în trei cu Caius si Tavi, bucurându-ma de imaginea acestuia din urma la fel cum savurezi o poza cu un barbat în lenjerie, am vazut ca în mijlocul salii un cuplu începuse sa se sarute languros, cum nu mai avusesem ocazia sa vad pâna atunci. Tipa îl încalecase pe tip si se vedea cum se sarutau cu limba, înnebuniti. În acel moment, provocându-mi o adânca mirare, Caius mi-a zis: hai sa facem si noi asa. M-am uitat la el mirata, ce-i venise dintr-o data asa o pasiune, el care era mai tot timpul molâu si nu era interesat de astfel de subiecte. Evident, i-am spus ca nici prin cap nu-mi trece. Pe atunci, notiunea pe care o aveam eu despre sarut era foarte vaga: pe de o parte auzisem ca a te saruta cu limba e scârbos, pe de alta auzisem si ca se numea french kiss si ca era ceva placut. Dar, tot în acel moment, am vazut cum Tavi se uita gales la tipa pe care o fila; atunci m-am hotarât si i-am zis lui Caius: ok, hai sa încercam, dar facem si noi o plimbare, sa nu ne vada lumea. Sub nici o forma nu voiam ca noua mea pasiune sa se transforme iar într-o lunga iubire platonica; dar de altfel mi-am dat seama în scurt timp ca nici nu avea atuuri sa fie, pentru ca îi gaseam multe imperfectiuni lui Tavi; începeam sa ma destept. Dupa câtiva pasi prin pasaj, Caius s-a oprit deodata si m-a privit cu un zâmbet. Eram sub un lampadar ce lumina puternic strada pustie. Atunci s-a aplecat si mi-a dat primul sarut. Buzele au facut o data toc si asta a fost. Apoi, Caius, prada unei emotii navalnice, a început sa tipe pe strada:-Te-am dezvirginat!Te-am dezvirginat! Cele mai interesante relatii sunt cele în care nu intervine prea mult pasiunea ; oricum pasiunea trece repede si-n plus, ea are functia de a-ti pune un val pe ochi, care nu te lasa sa-ti vezi partenerul asa cum e el în realitate. Între mine si Caius nu era pasiune, dar era un fel de pact care ne permitea sa ducem o viata de ochii lumii, în acelasi timp mânati fiecare de interese diferite.  În plus, discutiile cu el îmi deschideau alte universuri, ale stiintei, filosofiei, istoriei, chiar ale paranormalului. Era o uniune echitabila.          
Cat de mult ti-a placut acest blog?
3,02
(438 voturi)
2714 vizite

Alete insemnari din blog

06 Iun 2008

Comenatrii:0 |

Prolog
   Aceasta carte este viata unui om ce si-a trait tineretea, adica primii 25 ani din viata în Estul Europei, dintre care, primii 13 ani i-a trait sub comunism.Putem sa ne imaginam ca aceasta ideologie a interferat în mentalitatea sa, ca viata sa a fost subordonat

Acest site foloseste Cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Mai multe detalii despre Cookies!