Usa camerei se deschide incet, aproape fara zgomot. Cu toate acestea, Mihai sesizeaza acest fapt si inchide ochii, prefacandu-se adormit. Stie el bine cine e! E mama, vine sa-l sarute inainte sa mearga si ea la somn. Doamna Elena isi priveste odrasla cu un zambet de admiratie. E foarte multumita de copilul ei. Ii aranjeaza cu grija patura cu care este invelit, mai mult pentru a zabovi in preajma lui. Apoi, in acelasi mod, ca la intrarea in camera, paraseste incaperea. Trec minute bune pana cand murmurul gandurilor baiatului se face din nou auzit: - Oale cale e adevalu’ despre Dumneteu? E asa cu pune tata sau cum zice bunica? Io am inteles ca Dumneteu le-a facut pe toate, da’ pe Dumneteu cine l-o fi facut? Parca hotarat sa amane raspunsul la ultima intrebare pe o data viitoare, care poate sa fie intr-un viitor mai apropiat sau, poate, intr-unul mai indepartat, cand va capata discernamantul necesar pentru o astfel de judecata, Mihai Deac inchide ochii pentru somn. Asa cum zice zodiacul zilnic 2009, minutele incep acum sa alerge, parca aflandu-se la vreun concurs de atletism ce are, ca mare premiu, un cec in euro cu multe zerouri in coada. Totusi, inainte de a evada in taramul viselor, pruncul familiei Deac da un verdict cat se poate de irevocabil: - Olicum, eu, popa, cum zice buna, nu ma fac!