Umbra ta izbita de perete, nebunia din palmele mele, tacerile tale cuibarite sub parchet, isteria ochilor mei. Mie imi sunt interzise cuvintele cand tu mori. Imi sunt interzise regretele. Stau in spatele tau si ma legan nebuna si-ti privesc spatele strain. Stai in camera mea si mi-ai murdarit peretii cu umbra ta. Cum ai indraznit, domnule? Aveam peretii albi, nu ti-a fost mila? Macar daca ii colorai, nu asa. Ce stai acolo si taci? Macar pleaca, nu vreau sa te vad cum mori. Uite ca nu vreau! Iesi afara! Si ia-ti si umbra ta nenorocita. Dezlipeste-o, razuieste-o, fa ceva! Imi faci rau, tu nu vezi? Mi-ai murdarit si podeaua cu umbra. Ti-am spus sa nu mori aici! Hai, termina cu joaca asta ca mi-e frica! Ma sperii! Hai sa uitam si sa curatam peretii impreuna. Ma duc sa aduc bidineaua.                           Hai ca te iert! Dar numai de data asta...