Suflet ingenuu, gand candid
 
„ nu mi-a ramas decat cuvantul... ”
by: alintata
 

Trenul

adaugat pe 02 Apr 2007

      Cu trenul acesta am mers toata viata. Trenul acesta nu opreste în halte si nici în garile mari, în nicio gara de fapt... E un tren obisnuit, un personal. Un tren din-acela în care se urca oricine, fara a fi întrebat de bilet. Acel tip de trenuri în care lumea vorbeste tare si fumeaza în tacere, în care ferestrele se zguduie la pornire si nimanui nu îi este rusine sa stea cu picioarele pe bancheta din fata. Însa trenul meu este gol fiindca n-a oprit în nicio gara. Trenul meu nu are controlor si nici mecanic. Merge singur, de nebun, pe ce linie vrea, cât de repede vrea. Încurca celelalte trenuri, dar s-au obisnuit cu totii cu nebunia mea.      Îmi place trenul meu pentru ca ma lasa sa vad oamenii din mers. Vad batrâni asteptând cu privirea fixa, ca si cum asta ar fi facut toata viata, vad cupluri sarutându-se si râzând, imuni la asteptare si la lumea din jur, vad tigani cersind la oamenii în sacouri si ziar în mâna, parând surzi. Spre seara vad maturatoarele cum se sprijina de stâlpi si îsi povestesc una alteia telenovele si râd cu pofta. Vad copii. Unii copii îmi fac veseli cu mâna ca si cum asta ar fi facut toata viata. Si atunci le zâmbesc.       Îmi place sa vad lumea din mers.      Uneori ma plimb prin vagoane si pe colidoare si îmi place sa trag alarma, sa aud cum cedeaza firul si cum trenul pufaie indecis si se opreste. Îl împac si apoi porneste iar, scârtâind.      Am crezut ca sunt singura în trenul asta. Deja ma obisnuisem cu zgomotul rotilor si cu reflexia ochilor mei în geamuri. Dar, au tot început sa apara alti si alti calatori. Cred ca au urcat în timpul vreunei opriri isterice. Sau poate s-au urcat din mers.      Unii coboara, unii ramân în trenul meu. Ma întreb cei care ramân, de ce ramân? Si cei ce coboara, de ce coboara?

Alete insemnari din blog

08 Apr 2007

In noapte ea
      Am sentimentul acela pe care îl ai când saruti o poza cu ochii închisi. Sau când atingi cu varfurile degetelor monitorul calculatorului doar pentru ca ai facut zoom la o poza cu el. Si e noapte si îti dai seama ca esti absur

17 Apr 2007

Strada mea
      Pe strada mea nu trece nimeni. De ce? Nu stiu. Mult timp m-am întrebat. Acum stiu de ce. Pe strada mea nu trece nimeni pentru ca nu am stâlpi care s-o lumineze. Mie nu-mi lipsesc pentru ca-mi stiu strada pe de rost. Unii, mai curajosi, s-au &

05 Mai 2007

Obsesia copacului
       Prin copacul acesta mi-am filtrat toate durerile. Prin trunchiul lui nu curge seva ci suferinta mea. De-atatea ori mergeam la el, ma asezam tacuta, ma rezemam tacuta, scriam tacerea mea. Apoi ii citeam si-l intrebam ce parere are. Copacul acesta mi

05 Mar 2007

Insuportabila astenie
Fericirea-i un copil nebunIubirea-i un copil flamandDorul e un copil obositDurerea-i-un copil pedepsit.Mie toate mi s-au prabusitToate nu-s si toate suntDar pentru altii.Cercuri circumscriseToate interziseMie.Am avortat.Sunt criminala mea.Mi-am omorat sufletulSi vina e a ta.Sunt criminala

13 Mar 2007

Sa nu...
        Am aflat. Ce ai crezut? Ca n-am sa aflu? Ei bine... Am aflat! Acum stiu. Ce-am sa fac? Nu stiu. Deocamdata ma asez jos si plang. Putin. Apoi, nu stiu. Cred ca am sa plec. Nu, nu stiu unde, dar sa nu ma opresti. Auzi? Sa nu..
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.