Suflet ingenuu, gand candid
 
„ nu mi-a ramas decat cuvantul... ”
by: alintata
 

Trenul

adaugat pe 02 Apr 2007

      Cu trenul acesta am mers toata viata. Trenul acesta nu opreste în halte si nici în garile mari, în nicio gara de fapt... E un tren obisnuit, un personal. Un tren din-acela în care se urca oricine, fara a fi întrebat de bilet. Acel tip de trenuri în care lumea vorbeste tare si fumeaza în tacere, în care ferestrele se zguduie la pornire si nimanui nu îi este rusine sa stea cu picioarele pe bancheta din fata. Însa trenul meu este gol fiindca n-a oprit în nicio gara. Trenul meu nu are controlor si nici mecanic. Merge singur, de nebun, pe ce linie vrea, cât de repede vrea. Încurca celelalte trenuri, dar s-au obisnuit cu totii cu nebunia mea.      Îmi place trenul meu pentru ca ma lasa sa vad oamenii din mers. Vad batrâni asteptând cu privirea fixa, ca si cum asta ar fi facut toata viata, vad cupluri sarutându-se si râzând, imuni la asteptare si la lumea din jur, vad tigani cersind la oamenii în sacouri si ziar în mâna, parând surzi. Spre seara vad maturatoarele cum se sprijina de stâlpi si îsi povestesc una alteia telenovele si râd cu pofta. Vad copii. Unii copii îmi fac veseli cu mâna ca si cum asta ar fi facut toata viata. Si atunci le zâmbesc.       Îmi place sa vad lumea din mers.      Uneori ma plimb prin vagoane si pe colidoare si îmi place sa trag alarma, sa aud cum cedeaza firul si cum trenul pufaie indecis si se opreste. Îl împac si apoi porneste iar, scârtâind.      Am crezut ca sunt singura în trenul asta. Deja ma obisnuisem cu zgomotul rotilor si cu reflexia ochilor mei în geamuri. Dar, au tot început sa apara alti si alti calatori. Cred ca au urcat în timpul vreunei opriri isterice. Sau poate s-au urcat din mers.      Unii coboara, unii ramân în trenul meu. Ma întreb cei care ramân, de ce ramân? Si cei ce coboara, de ce coboara?

Alete insemnari din blog

17 Apr 2007

Stalp
      De fiecare data patesc la fel. Ma frapeaza umbrele si luminile, cele care se întind lascive pe tavanul camerei când, noaptea, se stinge lumina. De fapt e un întreg spectacol imortalizat. O întrepatrundere de lumini si umbre proiec

03 Mar 2007

Frantura -13-
Care a fost ultimul?"Ultimul ce?"Ultimul cuvant pe care l-ai gandit inainte sa ma auzi vorbind."... jos. De ce?"Doar asa. Sa vad daca ghicesc la ce te gandesti.

01 Apr 2007

Mi-a fost dor
       Într-o seara a plecat. Ramasa singura, mi-am zis ca nu mai plâng. Si n-am plâns. Zilele se adunau în ochii mei. Dorul se aduna si umplea apartamentul. Peretii pareau ca se apropie si simteam cum ma tremura. De ce taceti? Ce-

08 Mar 2007

Si totusi...
         Nu, nu exista destinatar. Nu au nicio destinatie. Nu vei gasi nimic in posta ta pentru ca nu sunt pentru tine. Nu mai cauta in fiecare zi, e zadarnic. Intelegi?         Dar sa stii ca nu lipsa des

29 Mar 2007

Papusa
  Eram doi copii ce ne jucam cu o papusa veche. De-atata timp, de-atatea ori. Ma obsedeaza momentele in care iti smulgeam papusa din mana sa ma joc numai eu cu ea, cand tu te suparai si papusa cadea inerta in mainile mele. Momentele alea de panica in care observam ca rochita