Suflet ingenuu, gand candid
 
„ nu mi-a ramas decat cuvantul... ”
by: alintata
 

Trenul

adaugat pe 02 Apr 2007

      Cu trenul acesta am mers toata viata. Trenul acesta nu opreste în halte si nici în garile mari, în nicio gara de fapt... E un tren obisnuit, un personal. Un tren din-acela în care se urca oricine, fara a fi întrebat de bilet. Acel tip de trenuri în care lumea vorbeste tare si fumeaza în tacere, în care ferestrele se zguduie la pornire si nimanui nu îi este rusine sa stea cu picioarele pe bancheta din fata. Însa trenul meu este gol fiindca n-a oprit în nicio gara. Trenul meu nu are controlor si nici mecanic. Merge singur, de nebun, pe ce linie vrea, cât de repede vrea. Încurca celelalte trenuri, dar s-au obisnuit cu totii cu nebunia mea.      Îmi place trenul meu pentru ca ma lasa sa vad oamenii din mers. Vad batrâni asteptând cu privirea fixa, ca si cum asta ar fi facut toata viata, vad cupluri sarutându-se si râzând, imuni la asteptare si la lumea din jur, vad tigani cersind la oamenii în sacouri si ziar în mâna, parând surzi. Spre seara vad maturatoarele cum se sprijina de stâlpi si îsi povestesc una alteia telenovele si râd cu pofta. Vad copii. Unii copii îmi fac veseli cu mâna ca si cum asta ar fi facut toata viata. Si atunci le zâmbesc.       Îmi place sa vad lumea din mers.      Uneori ma plimb prin vagoane si pe colidoare si îmi place sa trag alarma, sa aud cum cedeaza firul si cum trenul pufaie indecis si se opreste. Îl împac si apoi porneste iar, scârtâind.      Am crezut ca sunt singura în trenul asta. Deja ma obisnuisem cu zgomotul rotilor si cu reflexia ochilor mei în geamuri. Dar, au tot început sa apara alti si alti calatori. Cred ca au urcat în timpul vreunei opriri isterice. Sau poate s-au urcat din mers.      Unii coboara, unii ramân în trenul meu. Ma întreb cei care ramân, de ce ramân? Si cei ce coboara, de ce coboara?

Alete insemnari din blog

24 Feb 2007

Lamentare
Zac absenta, plutind cu sarmana ambarcatiune a existentei de fiecare zi. Cat de singura sunt, cat de mizerabil de parasita.

29 Mar 2007

Frantura 20
El se uita in tavan si-i spuse:-Te iubesc!Ea a tacut.El a inchis ochii.Ea l-a imbratisat si el a iertat-o.Intr-o clipa disparu si lumina si stiloul, si pat si hartii, si tacere si un el... si o ea... Camera goala gemea.

10 Feb 2007

Suflet
Am un suflet mic si valoros. Mi-ar placea sa existe o banca a sufletelor, unde sa ti-l pastreze cineva cu grija. Ce frumos, BMS (Banca Mondiala a Sufletelor) :) Am crezut ca e usor sa-ti vindeci sufletul, am crezut ca timpul e suficient, dar... nu e. Ai nevoie de oameni, ai nevoie de

01 Mai 2007

Frantura 28
'Vreau sa-ti spun ceva!''De mult astept sa-mi spui ceva.'Banuiesti ce vreau sa-ti spun?'Da. 'Ce?'Ca ma iubesti.'Si ti se pare putin?'Nu, dar povestea asta o stiu.'Ma intristezi.'Te necajesc.'Eu chiar vorbesc serios. Chiar te iubesc. Stii ce i

25 Feb 2007

Apartamentul meu
               Apartamentul meu e plin de zgomote familiare. Fiecare usa se inchide in felul ei, cu un zgomot propriu, tigaia pusa pe aragaz are sunetul ei, sertarul cu tacamuri, sunetul aprinzatorului, usile dulapurilor
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.