Imi urla orele. Imi urla speranta. Imi urla incheieturile. Imi urla timpul. Imi urla trecutul. Imi urla mugurii. Imi urla celulele.Vreau liniste in mine.

      Putem face dragoste-n doi, in trei, in patru, in o mie, in toti, nimic nu se mai poate schimba. Putem face valuri, putem face oameni de zapada in doi, in trei, in patru, in o mie, in toti, nimic nu se mai poate schimba. Nici noi doi, nici ei patru, nici

Ruginita de propria-mi ploaieÎntind cararile spre tineSi bratele-mi goaleSi-ntreg universul.Scârtâind din adâncuriTe cheama tacereaTe cheama sarutulSi-ntreg universul.Ratacita în negruRuginita si verdeÎmi scârtâie inimaDe-asteptare.

       Într-o seara a plecat. Ramasa singura, mi-am zis ca nu mai plâng. Si n-am plâns. Zilele se adunau în ochii mei. Dorul se aduna si umplea apartamentul. Peretii pareau ca se apropie si simteam cum ma tremura. De ce taceti? Ce-

Nu intelegi ca ma ingradesti? Ca nu sunt eu cu tine? Ca nu e timp sa ma cunosti pentru ca nu ai rabdare si pentru ca tu esti preocupat sa te desenezi pe retina sufletului meu? Nu vezi ca eu de fapt nu sunt asa? Nu vezi ca mi-ai inchis toate usile si nu ai inventat chei? Cum vrei sa ma desc