"Sunt un actor." Cliseu. Nu sunt un actor. Am scena mea, am publicul meu, si eu ce fac? Stau dupa cortina si-mi repet replicile. De cand stau? De o viata. Cortina s-a tras de atatea ori incat s-a stricat, oamenii au tot aplaudat sa ma incurajeze, insa eu nu mi-am putut incepe piesa, ei au plecat, unii au revenit, unii inca aplauda. Femeia de serviciu n-a mai venit de mult sa mature scena. Unele becuri s-au ars asa ca sala e luminata slab. Numerele de pe scaune au cazut, husele sunt rupte. Sala arata jalnic. Eu tot repet. Am un costum de inger si ma impiedic de aripi si de poalele rochii in acest du-te/vino al meu din spatele cortinei intepenite.          Plecati acasa. Piesa nu se joaca nici azi. Nici maine. Va primiti banii pe bilete la iesire. La revedere!