Într-o seara a plecat. Ramasa singura, mi-am zis ca nu mai plâng. Si n-am plâns. Zilele se adunau în ochii mei. Dorul se aduna si umplea apartamentul. Peretii pareau ca se apropie si simteam cum ma tremura. De ce taceti? Ce-

Am ales. Daca citeste cineva randurile astea sa stie ca sunt scrise cu lacrimi in ochi de catre un om. Un om care vrea liniste si intuneric. Dintr-un reflex imbecil isi acopera cu o mana un ochi, cu o mana o ureche. Nu se poate hotari ce vrea mai mult, liniste sau intuneric?

Mai pleaca, mai vineDar mereu se intoarceSi eu mereu il asteptCa la prima plecare.Bagajele lui sunt mereu pregatite,I le pregatesc eu.Mai pleaca, mai vineCa la prima plecare.Iar eu il astept.Mereu.Il asteptChiar si atunci cand stiuCa nu se va mai intoarce.Niciodata.Mereu.

Sunt un om trist.

         Cand m-am nascut am primit in dar o panza alba, un tub de vopsea neagra, unul cu vopsea alba si alte cateva cu nuante de gri. Sa-mi desenez pictura. N-am primit pensule, asa ca mi-am desenat-o cu degetele. Cat de vesela poate fi o pictu