Prin copacul acesta mi-am filtrat toate durerile. Prin trunchiul lui nu curge seva ci suferinta mea. De-atatea ori mergeam la el, ma asezam tacuta, ma rezemam tacuta, scriam tacerea mea. Apoi ii citeam si-l intrebam ce parere are. Copacul acesta mi-a suportat toata toamnele fara macar sa intrebe de ce el. Calcam pe frunzele lui ca pe secunde, cand batea vantul, il imbratisam si-mi lipeam obrazul ud de scoarta lui rece. Il simteam cum pulseaza la pieptul meu. Copacul acesta mi-a suportat toate ploile.      Acum a imbatranit, il simt cum scartaie din radacini, dar inca ma mai asculta, inca ma mai intelege. Uneori il vizitez noaptea, atunci il vad cel mai bine.     Mi-a spus ca ma va astepta mereu.     Copacul meu cu crengile in forma de rugaciune.