Ma dezbrac de trup si de timp si ma privesc. Nu vad nimic nou. Nu mi-am numarat ranile, deci nu stiu câte au fost si câte sunt acum. Am crezut ca am pierdut ceva, dar e tot acolo. Ma îmbrac la loc si îmi continui

         Cat iubesc soarele diminetii.Cald si palid. Cat de frumos e si ce rau imi pare ca in dimineata asta eu m-am imbracat in negru.

Miros de labute ude.

      Mi-e dor de momentele de panica. Mi-e dor de acoperisurile ude si de frunzele împrastiate pe strada. Mi-e dor de pamantul proaspat rascolit. Mi-e dor de mormântul ei. Mi-e dor de ranile din coate si din genunchi. Mi-e dor de siropul de tuse.

          "Sunt un actor." Cliseu. Nu sunt un actor. Am scena mea, am publicul meu, si eu ce fac? Stau dupa cortina si-mi repet replicile. De cand stau? De o viata. Cortina s-a tras de atatea ori incat s-a stricat, oamenii au tot