Am chef sa ies pe balcon si sa tip.

Cate zile trec absurde, Nu stiu cand, nu stiu cu cine. Cauta-ma acolo unde, M-ai ucis absurd din tine Langa toamna tot absurda, Langa scarile fara sfarsit. Simte-mi palma tot mai uda Pe obrazul tau manjit!

Shh... nu trezi aripile din mine.

      De fiecare data patesc la fel. Ma frapeaza umbrele si luminile, cele care se întind lascive pe tavanul camerei când, noaptea, se stinge lumina. De fapt e un întreg spectacol imortalizat. O întrepatrundere de lumini si umbre proiec

Fa-ma sa tacNu cu tacere, c-un sarutNu cel albastru, nici cel mut,Sarutul tau de lutSarutul tau de rug, de ars.Nu te uita in urma, Nimic n-a mai ramasNeinghitit de timp,De spatiu si de dor.O, tu, sarmane calatorCu focul stins(De cine?)Nu-ti cauta tacerea de decorCi cauta-ma pe mine.