Parcurgi randurile in tacere. Te opresti doar cateodat' la cate-un cuvant, singular - fara sens. Dar eu stiu ca are sens, ca a patruns in inflexibilitatea gandurilor si s-a cuibarit in spatele lui

Zac absenta, plutind cu sarmana ambarcatiune a existentei de fiecare zi. Cat de singura sunt, cat de mizerabil de parasita.

Punti de firesc Nu întâlnescOchiu-mi cerescEu ma cersescCât de firescNu se-ntâlnescInimi ce-mi crescIn trupul celescCât de firescAici ma oprescAici ma ranesc.Cât mai firesc.

"Pleci?"Da."Nu pleca!"Bine.

"Beau din cana ta, te superi? Nu. Nu te superi fireste. Dar, ai o privire atat de puternica, tremuri si ai miscari bruste si stapanite fortat, ca niste frisoane din frumosul fricii tale, si lacrima, din coltul ochiului drept, ce bate spre obraz, parca se uita in jos la departare, si n