Zac absenta, plutind cu sarmana ambarcatiune a existentei de fiecare zi. Cat de singura sunt, cat de mizerabil de parasita.

        Am aflat. Ce ai crezut? Ca n-am sa aflu? Ei bine... Am aflat! Acum stiu. Ce-am sa fac? Nu stiu. Deocamdata ma asez jos si plang. Putin. Apoi, nu stiu. Cred ca am sa plec. Nu, nu stiu unde, dar sa nu ma opresti. Auzi? Sa nu..

"Te iubesc. Te iubeeesc. Teee iubeeeesc..."Vai, taci, ce tipi asa?"Pai, te iubesc!"Si?"Si vreau sa stie toata lumea."Si eu te iubesc si nu o strig noaptea pe strazi."Pentru ca nu ma iubesti."Ba te iubesc."Ba nu."Te iubeeesc. "Te iubeee

     De la un timp, ma impiedic de toate obiectele si de toti oamenii care se incapataneaza sa nu ma ocoleasca. Ei nu vad cum pipai peretii lumii si cum ma opresc la fiecare crapatura, si-mi plimb mana de-a lungul ei, intrebandu-ma cand se termina. Oamenii se impie

Cum arat imbracata asa?"Ca o pata de cerneala?"De ce spui asta?"Esti atat de albastra incat ti-ai putea lua zborul!"Atunci... Sa ma tii bine!