Prietenii
 
„ nimic nu este intamplator ”
by: jeje
 

Recunos. Sunt prost !

adaugat pe 03 Iul 2007

Mai e putin si taiem porcul; sarbatorim ignatul.Mai e putin si aderam; sarbatorim integratul.Mai e un an si facem 18; sarbatorim majoratul.Retroactiv îl admir pe Postelnicu si plusez: nu numai ca am fost un dobitoc, dar sunt si un prost.Sunt un anonim (si omonim cu ceilalti Nimeni) român, care, în prag de ignat, integrat si majorat îsi asuma statutul autodeclarat de prost.În timpul acestor ani, am facut, printre alte greseli, multe prostii. Nu pastrez cronologia, nu e deloc relevanta.N-am reusit sa îmi conving câteva matusi sa nu îl voteze pe Iliescu.Mi-am vazut colegi de Universitate (parca as spune “frati de pârnaie”...) care îsi numarau dintii scosi de oameni veniti de sub pamânt.Am cumparat din Gara de Nord ziarul cu cel mai mare tiraj din acea vreme, “Prostitutia”.M-am facut de râs când l-am aplaudat, premonitiv si simbolic, pe Brucan, cu ai sai 20 de ani de condamnare cu suspendare de libertate de spirit.Am fost contemporan cu ascultatori de manele, fara sa realizez ca, acceptându-i si acceptându-le, ma auto-accidentam, ca un fumator pasiv.Mi-am amintit, deseori, cum am plâns prima si singura data din sentiment de “mândrie patriotica” atunci când Nadia Comaneci a primit primul 10 din istorie. Si n-am înteles ca perfidul liber arbitru, chiar si cel de gimnastica, e obligat, în fata evidentei, sa cedeze. Pentru mine, ramâne ultimul 10 din istorie.Prost fiind, am dat în gropi, la propriu, circulând cel mai des pe drumul casa-birou, cel menit sa ma faca sa fiu contribuabil, adica platitor, printre altele, de reparatii capitale ale capitalei.Am vazut la emisiunile de stiri batrâni care au lesinat de caldura, de hipertensiune si de hipo-intentie-de-a-ramâne-datori-statului, în fata ghiseelor unde îsi plateau darile. Si, ca un las, nu m-am ridicat din fotoliu si nu m-am dus la directoarea oficiului si nu i-am dat doua palme de neputinta.M-am crezut destept când le-am spus unor prieteni ca “dintii nostri aur poarta/noi furam din poarta-n poarta”.Am fost tentat sa acord credit unui politician cu ochi vinetii si altuia cu ochi inexpresivi – Adrian Nastase, Mircea Geoana – atunci când îi auzeam vorbind relativ corect limbi straine.L-am crezut pe Ion Tiriac atunci când a spus ca va face în Brasov, localitatea copilariei sale, un lant de gogoserii. A uitat sa se tina de cuvânt, dar, în spirit olimpian, a tinut sa excluda câteva copile din viata sportiva, motivând ca s-au dopat. Si a facut uitat consumul de droguri al juniorului.Un individ cu anteriu si chipiu era numit, în vremurile de dupa ce obisnuia sa darâme biserici, “Preafericitul”; iar eu n-am reusit sa conving pe nimeni ca, macar din cauza trecutului, sau daca nu, pentru ca ar fi trebuit sa fie transcendent chinului unei natii de el reprezentate religios, supra-numele sau ar fi trebuit sa fie “Preanefericitul”.M-am amuzat, masochist si fudul (altfel n-as fi fost prost destul), de agramatismul deviant al sutelor de “vedete” care îmi dadeau senzatia ca nu eu ma folosesc de telecomanda televizorului, ci ea de mine.Acum, cu un an înainte de majorat, am realizat - poate prea târziu, dar, sper, nu irevocabil - ca prostia pe care mi-o asum, condamnat la anonimat, a contaminat, inconstient în majoritatea cazurilor, si spirite mult mai prezente în viata urbei.Daca n-as fi etichetat drept nebun, si daca as avea posibilitati logistice, m-as duce în balconul Facultatii de Geologie, unde fumam pe la spatele unui viitor fost presedinte, cu un megafon de 1 milion de watti, în asa fel încât sa mi se auda prostia si neputinta de la Oltenita pâna la Tartasesti.Si le-as striga (precum arghezianul “Vreau sa te pipai si sa urlu: este!”) celor care au, înca, o portiune nealterata din creier si, mai ales, de constiinta, urmatoarele:“Haideti sa ne confesam prostia!Bre nea Mircea, nu te mai face ca lucrezi cu filozoful ala de Socrate; lasa crescatoria aia de pitulici sau ce mai ai matale pe-acolo pe la mosie...Bai Catavencilor, splendid combateti... Pisca precum usturoiul satirele voastre, da’ nu va bate vântu’...Domnu’ Liiceanu, prea multe carti pe care poporul nu le poate citi din motive de lipsa demi-seculara de cultura. Ceva mai comestibil, cum zice Traian Radu Ungureanu, mai pe întelesul mitocanilor. Un apel catre prosti - ca lichelele n-au prea înteles - merge?Cartarescule, lasa femeile si mecanismele lor de a se face iubite, frate, lasa excursiile pe la modele suedeze, ca avem si noi modelele noastre, la o aruncatura de imaginativ post-modern, colea pe centura...Domnu’ Paler, cu tot respectul fata de vârsta si de teorie, viata nu e teorie si e mai ceva decât pe un peron... Haideti sa polemizam mai putin cordial cu cei pentru care dialogul este sinonim cu “Asculta comanda la mine”...Si voi, restul, care credeti ca ati trecut prin toate formele de protest, nu vreti sa atingem culmea prostiei, anume sa ne-o recunoastem?Fara sa ma intereseze daca voi fi etichetat drept nebun (atâta vreme cât ma calific singur drept prost), va fac o propunere: haideti în Piata, pe 22 decembrie, sa sarbatorim si comemoram în acelasi timp aderarea si adeziunea noastra la prostie! Ne îmbracam în jeans-i, ne punem un disc cu Sterian, odihneasca-se, bem o citirica si, daca ne întreaba vreun politist ce facem acolo, îi raspundem, demni si mioritici, “Stam si noi, asa, ca prostii. Se poate?”Chiar asa, se poate?

Alete insemnari din blog

29 Iun 2007

Mai nimic
„nu esti în apele tale“ — îmi spune un prieten. „Ai mereu ceva de obiectat.“ E adevarat. Cînd esti prost dispus devii, brusc, „obiectiv“. Vezi lucrurile si oamenii în lumina lor „adevarata“, adica insuficienta: v

27 Feb 2007

Prietenie?
Prietenia, un mit sau realitate?                                           

30 Mai 2007

Avem Timp
Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu

09 Iul 2007

The One...?
Am citi mai  demult, in revista The One, cred, un articol scris de o doamna care ridica la rang de monument pe altarul unei virtuti laudabile…dedicarea intregii noastre vieti …slujbei, serviciului, job-ului…sau cum se mai spune.Citeam si nu-mi venea a crede. Rand

05 Iul 2007

Pentru Horia
Pentru Horia  De la lume copiate si adunate….   Omul trebuie sa aiba si prieteni si dusmani. Prietenii il invata ce trebuie sa faca, dusmanii il obliga sa faca ceea ce trebuie.Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inanite pentru ca
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.