Povestea unei Diete
 
„ to live remains an art which everyone must learn, and which no one can teach. havelock ellis ”
by: mericic
 

Episodul 3 Dezastru de weekend

adaugat pe 21 Apr 2009

(Tin sa mentionez ca urmatorul episod s-a desfasurat in urma cu o saptamana, dar agitatia de sarbatori nu mi-a permis sa scriu mai curand) Eram atat de mandra de realizarile primei zile, incat m-am culcat pe-o ureche, sperand ca in zilele urmatoare sa imi fie din ce in ce mai usor. M-am simtit exact ca un drogat in sevraj. Mintea a inceput sa-mi zboare numai la sos alb si pateuri si paine cu ciocolata, croissante si piscoturi. Chiar si acum cand scriu, desi tocmai am luat pranzul imi este o pofta de mor. Revenind…sambata m-am trezit ceva mai tarziu, ce-i drept, insa m-am consolat cu gandul ca ma voi duce la culcare mai tarziu. La orizont aveam o zi linistita, fara prea multe lucruri de facut. Cum imi este obiceiul, sambata aleg sa ma delectez cu activitati de suflet, asa ca am ales sa merg la muzeul national de arta. Este unul dintre preferatele mele, iar motivul imi este inca necunoscut. Poate aerul princiar pe care il are cladirea, poate senzatia de libertate pe care o simt atunci cand ma uit la picturi, stiind ca fiecare personaj este prins parca in latimea panzei ca intr-o inchisoare colorata. Intotdeauna imi spun ca ma voi grabi sa ajung la Grigorescu, dar mereu ma trezesc lamentand la cine stie ce opera expusa care nu imi transmite mare lucru. Imi place Grigorescu din 2 motive. Primul ar fi modul in care sugereaza trasaturile fetelor personajelor pe care le picteaza si cel de-al doilea este modalitatea in care foloseste culoarea rosu. Nimic altceva! Nu stiu cum am nimerit, insa de aceasta data nu mai sunt singura pe holurile muzeului, ci am in urma mea un grup de italieni, relativ galagiosi. Incerc sa ma detasez, insa vocile le rasuna pe hol. Observ ca unul dintre ei se uita insistent la mine, iar in momentul in care i-am surprins privirea mi-a zambit. Avea un zambet stralucitor, putin viclean care m-a facut sa ma topesc pe loc. Ma rog, imi vad de Grigorescu al meu, apoi grabesc pasul catre iesire. In momentul in care tocmai iesem pe poarta muzeului, italianul dragut a venit si mi-a bolborosit ceva intr-o engleza stricata. Se pare ca imi picase esarfa in mijlocul muzeului si ca un adevarat gentilom mi-a returnat-o, probabil din dorinta de a parea un cavaler in armura stralucitoare. I-am multumit si am plecat. L-am vazut cum se uita lung dupa mine, insa nu m-am mai intors. Chestii de genul asta se intampla numai in filme. Ce se astepta sa sar de gatul lui, sa ne sarutam pasional, apoi sa ma trezesc pe o proprietate feerica in Toscana la bratul lui, imbatranind impreuna? Cred ca, de fapt mi-a furat esarfa ca sa mi-o returneze si apoi sa se bage in seama. In drum spre casa, pierduta in gandurile mele, refuzand cu totul sa recunosc ca am fost magulita de gestul italianului, trec pe langa bistro-ul meu preferat. De obicei, as fi intrat sa mananac o placinta sau o amandina, dar cum azi am salata de varza in meniu si crochete de pui trec mai departe inghitind in sec. Groaznic!  Ajung acasa unde viitorul meu sot ma asteapta cu masa pusa. E un dulce, dar masa arata mai mult ca o tortura. Pentru el, pulpe de pui rumenite, piure de cartofi, salata de cruditati cu dressing de branza, chifle calde si un mare cremsnit, iar eu aveam 2 amarate de crochete de pui si o lingura de salata de varza. Era acelasi lucru ca si cum mi-ar fi pus 2 boabe de mazare in farfurie pe care sa le alerg pana imi trece foamea. Tac si inghit cu ochii in farfuria iubitului. Imi tot spun ca de fapt imi este pofta si nicidecum foame, dar gandul asta nu ma consoleaza cutusi de putin. Dupa masa, am hotarat sa ne uitam la un film. Unul lung si siropos care ma face sa dau iama in rontanele. Pentru cateva secunde ma gandesc daca ar trebui sa incep sa-mi rod unghiile ca sa-mi tin gura ocupata. Apoi imi amintesc de articolele pe care le-am scris, in care pot inlocui rontanele din timpul filmului cu lucruri sanatoase. La bucatarie am gasit nuci, alune de padure si stafide. Fac trei portii mici, egale din fiecare si le savurez una cate una. Filmul s-a treminat si odata cu el s-a terminat si pofta de a mai manca toate prostiile.  Cu o nonsalanta groaznica, iubitul ma anunta ca asta seara iese cu baietii, deci daca am program cu altcineva sa ma tin de el. Ma enervez cumplit, dat fiind faptul ca in timpul saptamanii ne vedem foarte rar din cauza programului infernal. Parca alergam fiecare la 100 de metri-garduri in directii opuse. Pe de alta parte, saracul nu a mai iesit de mult cu baietii si spre deosebire de mine, lui nu-i place sa stea singur. Imi dau acordul cu o grimasa tampa pe fata si pun mana pe telefon. In 10 minute, dupa 5 telefoane reusesc sa-mi mobilizez prietenele la o seara in club. Putina dantuiala nu strica, nu am mai fost de mult si surprinzator, toate prietenele mele sunt disponibile. Bine-inteles ca dupa ce am pus la punct planul de actiune trebuie sa ma gandesc cu ce ma imbrac, cum ma machiez…Of! Realizez ca sifonierul meu este un dezastru total si ca am doua varinate: sa fiu nemultumita cu alegerile mele vestimentare pentru ca nu gasesc nimic care sa-mi placa, sau sa ma apuc sa fac curat. Cum la cumparaturi nu mai am timp sa merg, incep sa sap in maldarele de haine. Dupa mai bine de o ora de cautari si aranajari si organizari pe culori, reusesc sa obtin un outfit, cel putin decent. Aruncata intr-un colt al dupalului gasesc o rochie argintie destul de scurta ca sa-mi expuna flatant picioarele si destul de larguta incat colaceii de pe abdomen sa se faca disparuti in mod miraculos. Cu o pereche de pantofi violet si bijuteriile potrivite am deja tinuta perfecta. Seara de distractie imi incepe la un lounge destul de futurist, care nu ma incanta deosebit, eu fiind genul mai art nouveau cu tente coloniale din punct de vedere ambiental. Ma rog, trebuie sa ne incepem seara undeva. Dupa cateva pahare de alcool pentru fete, muuuulta apa plata cu lamaie pentru mine si cateva barfe picante, seara continua la locul faptei si anume in club. Pentru ca am avut un sentiment ciudat toata ziua, asteptarile mele de “ceva rau o sa se intample” s-au adeverit. Barbatul care a reusit sa-mi stoarca prima lacrima de dragoste se afla la mai putin de 10 metri de mine si foarte plin de sine ridica paharul in semn de “Salut! Ma bucru ca ne intalnim si arat mai bine ca niciodata, iar tu esti cu gura cascata”. Mi s-au inmuiat genunchii si nu mai am aer. O trag pe Diana de mana si o scot afara, aruncandu-i lui X un zambet stramb. Problema nu este ca m-am intalnit cu el, pentru ca sentimente nu mai exista, problema este ca la vremea repectiva a fost singurul tip care a reusit sa ma scoata din plictiseala relatiilor in care ma complaceam si sa imi puna putin inima pe jar. Adica, acum vreo trei ani imi era cam greu sa ma atasez, pentru ca nu gaseam pe cineva care sa ma merite (in opinia mea evident). X a fost singurul care m-a facut sa tresar, sa-i astept telefonul si sa-mi doresc sa am o relatie sanatosa, sa ma indraghostesc bla bla bla.Singurul lucru pe care mi-l doresc in acest moment este un mare cocktail care sa-mi potoleasca putin emotiile, pentru ca simt ca va vrea sa vina sa vorbeasca cu mine. Dieta, dieta, dieta!!! Fara alcool! Si daca dansez ca sa ard toate caloriile? Sa vedem un cocktail are cam 200 de calorii, iar o ora de dans arde cam 300 de calorii. Daca pun la socoteala si sauna pe care o fac vrand-nevrand cred ca-mi permit 2 cocktailuri. Cu sufetul indoit ma indrept spre bar, stiu ca nu e bine ce fac, dar este o situatie de criza. Asta va fi colacul meu de salvare. Evident ca pericolul este iminent. Parca il simt in spatele meu cum se apropie de mine si ma atinge pe umar. Nu mai aud nici muzica, nici tipetele celor din jur, nu mai e nimic! Inainte sa zic ceva iau o gura mare din potiunea magica, sa-mi fac curaj. Sta si se uita la mine, eu la el si imi iau inima in dinti si-l complimentez pentru outfit! Ce? La ce naiba ti-e mintea, trezeste-te, imi spun! Ce e aici, claca de gagici? Cum sa-i spui asa ceva? Tac si mai iau o gura! Ma rog, se pare ca nu m-a auzit, imi spune ca se bucura ca m-a vazut si ca poate ar trebui sa ne mai vedem. Dau din cap aprobator si il vad cum se pierde in multime. Ca sa ne fie clar, eu m-am despartit de el si nu invers. Probabil pana acum acest detaliu era in ceata si era perceput ca si contrariul, dar nu! Eu am hotarat ca este cazul sa ne despartim, pentru ca mi-a spus sa “nu ma aprind”. Ce insemna asta, habar n-am. Cert este ca dupa tot felul de atentii si chestiute dragute facute numai pentru mine(chestiute carora le cazusem prada oricum, doar ca nu as recunoaste asta nici in ruptul capului) imi spune sa nu ma aprind. Bine, daca nu trebuie sa ma aprind, atunci pierdem timpul aiurea. La vremea respectiva ma uitam la tot felul de filme siropoase si cred ca vroiam  sa ma transpun intr-unul dinre personaje si sa traiesc o frumoasa poveste de dragoste, intensa si cu happy end. In mod clar nu era nici timpul si nici persoana cu care sa se intample asa ceva. (N.R. Traiesc o frumoasa poveste de dragoste acum, care este intensa si in mod clar se va tremina cu happy end pentru ca la vara ma marit. ) Imi termin cocktailul cam repede si imi  mai iau unul. Simt ca odata cu el imi inec si amarul si pacatele si regretele pe care nu le-am vociferat niciodata. Ajung acasa pe la 5 dimineata, iubitul ma asteapta in pat si un sentiment de bine si de siguranta ma cuprinde din nou. Ma cuibaresc in bratele lui si dorm un somn adanc si linistit. Deschid ochii si e duminica. In aburii alcoolului, seara trecuta a parut un vis ciudat pe care sper sa-l uit rapid. Urasc duminica! Lenevesc in pat, cu micul dejun servit pe o tavita de catre barbatul care imi va fi alaturi tot restul vietii. Nu am facut nimic toata ziua, in afara de a ma uita la cateva filme alese de el si inca doua mese la ore fixe pe care le-am luat doar pentru ca stiam ca trebuie. Nu imi mai trebuie nici mancare, nici aventura si in mod clar voi sta departe de cluburi o prioada. Imi dau seama ca singurul lucru de care ai nevoie pentru a nu mai manca este o drama emotionala si trezirea la viata a sentimentelor pe care le credeai moarte de mult sau si mai rau inexistente. 

Alete insemnari din blog

14 Apr 2009

Episodul 2 Sfarsitul primei zile
Este vineri, 10 aprile, ora 19. tocmai plec de la birou, iar ultima masa am luat-o la ora 14.30. Deja stomacul meu incepe sa-mi atraga atentia ca nu l-am mai bagat in seama de ceva vreme. Fiind cam tarziu, imi spun ca daca nu mananc acum, mai tarziu va fi prea tarziu si risc sa-mi stric pr

14 Apr 2009

Povestea unei diete Episodul 1
Se pare ca am incalcat toate regulile de conduita si maniera, pe care in mod natural le urmez cu strictete. Pentru ca atunci cand spunem comunitatea ele.ro, chiar ne gandim la un grup de prietene in care se impartasesc ganduri, impresii, se dau sfaturi si se vehiculeaza informatii, mi se p

30 Apr 2009

Dupa 21 de zile
Astazi se implinesc 21 de zile de cand tin dieta. Pe parcursul acestor trei saptamani am slabit 4 kilograme, dar trebuie sa mantionez ca nu am urmat un regim cunoscut de toata lumea, ci mi-am analizat apucaturile culinare si m-am temperat. Aceste 4 kilograme se vad in primul rand la b
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.