un puzzle imens format din situatii de viata identificabile si oarecum stereotipe: el declarindu-i ei ca o iubeste - o piesa, ea cerindu-i lui un zimbet - alta piesa; el si ea de mina pe strada inca o piesa. un puzzle imens pe care il completam impreuna asteptind cu nerabdare sa traim o noua piesa, pentru a o putea lipi la un loc cu celelalte. sintem hoti de clipe, cazuti in dizgratia zilelor frinte si impartite intre "cu tine" si "in asteptarea ta". sintem iubiti ai sufletelor incepute si neterminate. ne exploram adincurile si ne redescoperim. ne minunam atunci cind descoperim piese noi ce se potrivesc intr-un puzzle unic. ne intrebam unde ne situam in banalitatea unversala a actului iubirii, care scara de valori si de etalonare s-ar potrivi cel mai bine cu noi. tot ceea ce traim noi s-a mai trait si spus de atitea alte cupluri, nici macar nu pretindem ca sintem altfel decit altii. ce e diferit intr-o istorioara? noi doi. ca stapini ai liberului arbitru si marionete ale predeterminarii. puzzle fara sfirsit, aranjat cu delicatete pe masa timpului si virstei din noi. intinerim pina la adolescenta. mergem la brat pe o strada la ceas tirziu si asta ne face fericiti, logoreici si hazlii. ne sarutam in umbra si ne cearta un pensionar "copii, aici v-ati gasit?". ridem rusinati : la virsta noastra!!! care virsta? ne-am descoperit atunci cind marile decizii ale vietii au fost luate deja. de noi sau de altii pentru noi. nu mai avem o virsta, ci doar o traim asa cum n-am fi putut-o trai daca n-am fi deja ceea ce ne-a facut sa fim.