Paula Selling ne spune o poveste. si noi o traim uneori fara cuvinte, fara intrebari. uneori speram sa schimbam ceva in succesiunea firului narativ. uneori reusim. despre ce nu reusim nu ne place sa vorbim. astazi verigheta imi joaca pe deget. si eu nu ma joc cu ea. stii si tu ca poti sa o dai jos si tot ramine o urma. te intereseaza ca urma ramine? dar soarele si ploaia nu lasa urme? dar anii trecuti nu se pot numara pe chipul meu? dar vechile iubiri nu le avem cu totii? dar amintirile marcante ale copilariei nu le purtam cu noi in fiecare zi? dar dragostea prezenta nu ne face sa uitam toate aceste lucruri? ne schimbam in fiecare zi. mai putin sau mai mult. ceva ramine. daca vrem. multi ani. obiceiurile.  El si-a pus cafeaua Linistit în ceasca Laptele l-a pus În ceasca de cafea Zaharul l-a pus În cafeaua cu lapte Si cu lingurita L-a amestecat A baut cafeaua Ceasca a lasat Fara sa-mi vorbeasca A scos o tigara A fumat tacut S-a jucat cu fumul Cercuri a facut A pus calm Tot scrumul Într-o scrumiera Fara sa-mi vorbeasca Fara sa ma priveasca Si s-a ridicat Si-a pus palaria Cu un gest distrat Si-a luat pe umeri Mantaua de ploaie Pentru ca ploua Apoi a plecat A plecat prin ploaie ( si atunci mi-am strâns fruntea grea în palme si am plâns…, am plâns... )